AM REUSIT!!!!

Sunt extrem de fericit si de multumit ca am reusit sa duc la bun sfarsit initiativa de a aduce un zambet copiilor din centrul de plasament SF. Maria. Astfel joi 16 decembrie s-a incheiat cu succes prima actiune. Vreau sa le multumesc din suflet celor care mi-au fost alaturi si celor care ne-au ajutat cum si cu cat au putut. Voi posta cateva poze cu promisiunea ca voi atasa si filmulete cu acesti copii minunati ce ne-au incantat cu dansuri si momente impresionante.

Doneaza pentru un zambet!!!

Sarbatorile se aproprie si pentru majoritatea dintre noi este o perioada frumoasa, alaturi de familie, prieteni si cei dragi noua. Insa pentru o parte din noi este o perioada trista, cand familia este departe, nu se mai afla printre noi sau chiar nu stii despre existenta lor. Asa se intampla si cu 50 de copii din Centrul de Plasament Sf Maria care au nevoie de un zambet in perioada asta!
Am hotarat ca si noi suntem "datori" sa ne indreptam atentia catre ei astfel cine simte ca poate fii alaturi de noi este binevenit. Ne dorim sa facem 50 de pachete cu dulciuri, plus jucarii sau carti de povesti care nu isi mai gasesc loc in casele voastre sau rudelor voastre. Puteti participa cu bani, dulciuri, jucarii, carti. Orice idee este apreciata.

Va astept cu un mesaj pana luni 12 decembrie si va stau la dispozitie pentru orice intrebare.

Va multumesc!

Te iubesc si cu asta basta!

Visez?...cu toate ca am toate argumentele sa cataloghez ceea ce mi se intampla ca fiind realitatea ce o traiesc zi de zi inca ma simt ca intr-un vis. Agitatia cotidiana ma copleseste si imi activeaza stari ce imi intuneca privirea, gandirea, valuri de nervi imi inneaca sentimentele si imi innegresc cerul gurii..insa totul se schimba instantaneu cand iti intalnesc privirea, bataiile inimii se accentueaza, pulsul participa la o cursa de viteza iar totul intra in umbra lansandu-te pe tine sa alergi prin viata mea sa-mi luminezi viitorul.
Pe zi ce trece cuvintele isi pierd valoarea, sensul...frumusetea ta nu mai poate fi complimentata, sunt nevoit sa creez noi cuvinte pentru a-mi exprima admiratia, in interiorul meu se nasc sentimente despre care nu s-a scris niciodata, sentimente ce se lovesc puternic de pieptul meu, stari, emotii ce se pregatesc la scoala de kamikaze pentru a ajunge sa se "sacrifice" in inima ta.
Am devenit dependent de tine si stiu asta pentru ca atunci cand nu te vad lumea mea este data peste cap, ma simt ca un oras fara lumina, ca o intersestie aglomerata nedirijata, mintea mea isi sisteaza activitatea, iar inteaga "populatie" intra in greva si scandeaza puternic "avem nevoie de ea".
Ti-am spus ca te iubesc insa daca s-ar fi putut transmite live ce se intampla in interiorul meu audientele ar fi explodat. A fost un meci de gala intre orgoliu si iubirea ce ti-o port. Seriile de lovituri m-au avariat serios si ai ratat de putin momentul in care puteai sa ma vezi plangand ca un copil. Decizia a fost una in unanimitate..orgoliul meu a fost facut KO. Ai castigat titlul suprem..inima mea iti apartine si sper sa aperi cu orice pret acest statut.


te iubesc!

Ai aparut...

Treptat frigul isi face simtita prezenta iar cu fiecare dimineata lumina intarzie din ce in ce mai mult. Culorile reci predomina, zambetele au inceput sa dispara, tristetea se instaleaza, copacii pierd batalia cu vantu, ploaia inunda gropile din strazile orasului si din sufletele oamenilor. Se creaza lin o atmosfera ce pateaza linistea, atitudinea, orientarea, dorinta, credinta, sufletul oamenilor...
Surprinzator toate ma ocolesc, in sufletul meu este canicula, o lumina puternica imi bronzeaza inima, ochii nu obosesc cand te privesc, abia astept sa dorm sa te visez, abia astept sa ma trezesc sa te privesc, plamanii primesc aer proaspat din respiratia ta, nasul meu filtreaza fumul de tigare. Ma simt protejat, privirea ta ma supravegheaza, zambetul tau imi alinta simturile , atingerea ta imi provoaca dorinte, trupul tau ma copleseste, imaginea ta o port cu mine. Esti ce imi doresc si ai ce nu mi-am dorit. Defectele tale ma innebunesc, nebunia ta ma incanta, ma ajuti sa respir...ma gandesc numai la tine!
Ai aparut cand nu aveam nevoie de tine, cand nu eram dependent de privirea ta, cand nu imi era dor de tine. Mi-ai secerat orgoliul, rautatea, atentia, mi-ai afumat cuvintele, gandurile...te privesc si cu fiecare secunda ma indragostesc de tine...guritza!

Seara....

Intr-o lume nebuna, doar tu ma primesti cu adevarat
Si te port in gandul meu...orice fac
Langa tine respir, langa tine traiesc
Simt ca am tot ce vreau, ca sunt sunt omul, ca iubesc....

Seara e greu, e cel mai greu, seara simt ca innebunesc
Nu te am aici nu pot sa te privesc
Stau in pat si nu adorm....imi lipseste vocea ta
Si ma doare ...ma ucide linistea

Seara Seara...
Seara seara...innebunesc

Langa tine respir, langa tine traiesc,
Simt ca am tot ce vreau, ca sunt omul, ca iubesc
Nu rezist, nu mai vreau, nu mai pot sa ma ascund
Sa continui asa...vreau sa plec...vreau sa fug

Seara e greu,e cel mai greu, seara simt ca innebunesc
Nu te am aici nu pot sa te privesc
Stau in pat si nu adorm...imi lipseste vocea ta
Si ma doare, ma ucide linistea

Daca sunt cu altcineva, imi inchipui ca esti tu
Inchid ochii si la tine ma gandesc
Si ma mint si iar ma mint si imi vine sa te strig
Fara tine seara simt...ca innebunesc

Seara seara...simt ca innebunesc
Seara seara...innebunesc

Daca sunt cu altcineva, imi inchipui ca esti tu
Inchid ochii si la tine ma gandesc
si ma mint si iar ma mint si imi vine sa te strig
Sara tine seara simt...ca innebunesc


seara seara...
seara seara...

Eu, Tu, Ei, Ele...

Sunt un prizonier al timpului si cu greu evadez din acest alcatraz unde sunt mutat intr-o celula diferita in fiecare zi. Au crescut responsabilitatile, asteptarile sunt mult mai mari, noaptea a devenit prea scurta, somnul prea valoros, visele prea complexe, oamenii prea saraci, prea rai, tu esti tot departe...
Natura se schimba, culorile se amesteca, diminetile devin mai intunecate, adierea devine friguroasa, ploaia ma alunga, norii ma intristeaza. Vinerea ma intriga, intru in lumea saraca, merg printre cutiile ce adapostesc suflete, prin gunoaiele ce decoreaza strazile, animale doritoare de moarte, copii ce iti provoaca lacrimi, capete pleacate, priviri ratacite, oameni ai cerului pierduti ce incalca toate legile naturii, societatii, vietii...durere.
Ceusescu domina peretii caselor, mentalitatea batranilor, dorul oamenilor...foamea deformeaza trupurile, intuneca suflete, minti, sterge zambete, orizonturi...ura.
Vad accidente, oameni doborati ce plang dupa moarte, cersetori care inceteaza sa mai ceara si incep sa revendice, drumuri prafuite, intersectii aglomerate, oameni grabiti, indiferenti, stresati, obositi...tristete.
Parcurile sunt goale, florile se ofilesc, cofetariile se inchid, sarutarile dispar, mainile se despart, plimbarile se scurteaza, stelele cad, masinile se scumpesc, cluburile se aglomereaza, femeile se siliconeaza, fetitele se fardeaza, cuvintele se uita, viteza creste, iubirea dispare, interesul creste...dragostea?
Aventurile continua, devine prea usor, prea repede...ele se schimba, prea multe, prea repede, imi amintesc prea putine, uit prea multe, indiferenta creste, sentimentele dispar...unde esti?
Nu mai imi pasa, nu mai vreau, nu mai sufar, nu mai iubesc, nu mai plang, nu te mai visez, gresesc, ranesc, insel, provoc, manipulez...de ce el?

...

MM!

Am aflat un pic mai tarziu ca artista Madalina Manole a murit si asta pentru ca inca sunt in perioada in care acumulez ore de somn pentru "vremurile" ce ma asteapta. Socant a fost ca a murit era de fapt s-a sinucis. Si asta schimba intens lucrurile. Am inteles ca avea ceva probleme de sanatate, dar dupa foarte multi ani in care s-a chinuit a reusit sa dea nastere unui copil, ceea ce mi se pare cel mai puternic "stimulent" in viata. Nu stiu exact ce greutati avea, pentru ca pe micul ecran s-au vazut numai lucruri demne de invidiat. Insa cu totii avem probleme si cum am mai spus e bine sa vorbim despre ele si sa gasim solutii, iar daca nu o putem face cu noi insine trebuie sa gasim pe cineva care sa ne inteleaga, sau macar sa ne asculte. Trebuie sa avem puterea si curajul sa o luam de la zero ori de cate ori suntem pusi in aceasta situatie. Si daca vi se pare greu sau credeti ca e nevoie de o doza mare de curaj, eu sunt de parere ca a-ti lua viata e dovada suprema de curaj si ai nevoie de mult "sange". Indiferent cat de greu ar fi nu as avea puterea sa imi iau viata, dar fara ezitare as lua viata altcuiva pentru a ma apara pe mine sau familia mea. Nu avem dreptul sa o judecam, insa ar fi bine sa gasim solutii si decizii mai usoare decat a ei, pentru ca decizia ei a fost cea mai grea si cea mai solicitanta. Ce ne ramane de facut este sa ne-o amintim cum era pe scena si sa-i apreciem muzica care ne-a adus si noua satifactii. Odihneasca-se in pace!

Haidi pa!

Albesc!

Ma privesc in oglinda si incep sa imi dau seama ca nu lumina este de vina pentru firele albe ce au inceput sa se evidentieze. Efortul fizic si psihic isi etaleaza primele efecte; insa e un efort care merita si se justifica prin rezultate. Am mai urcat o treapta si am terminat facultatea cu o licenta in economia serviciilor si cu o nota de moral(8.90). Au fost 3 ani cu momente de neuitat fie ele grele sau savuroase. Spun grele pentru ca pe langa anii de facultate pot trece in cv si 3 ani de experienta in vanzari. Sunt mandru ca am reusit sa imbin teoria cu practica chiar daca au fost dimineti cand scaunul tramvaiului devenea un confortabil pat iar ceasul desteptator se personifica intr-un controlor sau vanzator ambulant de ziare. Imi amintesc cu placere primul an de facultate cand devenisem un prizonier al timpului si fiecare secunda pierduta era notata urmand a fi recuperata prin reducerea somnului. Dupa aproape un an intens o ploaie neanuntata m-a surprins si mi-a provocat o raceala puternica fiind nevoit sa ma internez 2 saptamani. Amuzant a fost ca in momentul aflarii ca internarea e singura solutie creierul a analizat fulgerator informatia si un zambet s-a instalat surprinzand pe toata lumea. Am fost cazat la spa-ul Victor Babes unde eram rasfatat cu o varietate de cocktailuri cu penicilina si alte antibiotice exotice, relaxandu-ma pe un "sezlong alb". A fost o "vacanta" ce m-a "revergorat" si am intrat din nou pe banda de accelerare. Am intalnit oameni ce mi-au castigat respectul si increderea si sper sa-i am langa mine cat mai mult timp, prieteni cu care am comis "fapte" ce pot produce un serial de comedie, expresii si gesturi ce ne vor produce oricand sedinte de ras("ce pui?", "bai baietii voi stiti ce e aici?","urata, urata vreme e afara!"etc.. aviz cunoscatorilor). Au fost ani deosebiti cu amintiri deosebite(multe nu se pot povesti), cu momente care m-au maturizat, mi-au completat lista de realizari si obiective, ani de care sunt mandru si din care nu regret nimic. Privesc optimist catre viitor si fac tot ce imi propun in prezent!

Haidi pa!

Trage Cortina!

Mi s-a parut interesant acest "test" si am zis sa-i ofer completare. Precizez ca sunt la prima tentativa in acest segment deci ignorati stangaciile.

Zodia mea este: Balanta.Multa lume se sperie, nu stiu de ce.

As vrea: Sa am ce vreau.

Păstrez: Doar ce vreau.

Mi-aş fi dorit: Sa fi facut mai putin rau.

Nu-mi place: Sa ma insel.

Mă tem: prea putin.

Aud: ganduri

Îmi pare rău: rar.

Îmi place: sa inspir.

Nu sunt: fals.

Dansez: pentru tine:))

Niciodată: nu regret!

Păr: am:))..brunet

Plâng: cateodata.

Nu-s întotdeauna: rau.

Nu-mi place la mine:ca uneori cer prea mult de la oameni.

Sunt confuz: nu prea:)

Am nevoie: de ea.

Ar trebui: sa ma asculte.

Dacă eram un anotimp: iarna

Dacă eram o luna: decembrie.

Dacă eram o zi a săptămânii: vineri

Dacă eram o parte a zilei: seara.

Dacă eram un animal marin:un rapitor.

Dacă eram un animal de uscat: nu as gasi un animal de uscat mai potrivit decat omul.

Dacă eram o virtute: ratiunea, echilibru.

Dacă eram o planetă: Cu o atractie ridicata

Dacă eram un lichid: toxic dar necesar.

Dacă eram o piatră: ma pastrai.

Dacă eram un metal: eram greau de gasit.

Dacă eram o pasăre: stateam departe de oameni.

Dacă eram o plantă: aveam spini.

Dacă eram o stare a vremii: eram o furtuna.

Dacă eram un instrument: aveai nevoie de mult timp sa inveti sa canti la el.

Dacă eram un sentiment: ar fi fost dureros dar ti-ai fi dorit sa-l traiesti mereu.

Dacă eram un cântec: eram cantat.

Dacă eram un film: Dragoste in vremea holerei.

Dacă eram un serial: aici zic pas. Nu stiu vreunul in afara de Tanar si Nelinistit:))

Dacă eram un oraș: aveai nevoie de viza.

Dacă eram un gust: eram intepator.

Dacă eram o aromă: una fara limite.

Dacă eram o culoare: culoarea unui apus de soare.

Dacă eram un material: eram unul prin care nu se vedea nimic.

Dacă eram o parte a corpului: Ochii.

Dacă eram un drog: prima doza nu era gratis.

Dacă eram un accesoriu: ceas.indispensabil.

Dacă eram o expresie a feţei: o spranceana ridicata

Dacă eram un personaj de desene animate: Bestia

Dacă eram o formă: eram o linie continua

Dacă eram un număr: rational.

Dacă eram o mașina: aveam doar 2 locuri.

Dacă eram o haină: eram indispensabil.

Dau mai departe regula celei (cris) de la care am preluat testul si anume: "Daca l-ai citit, il faci!"

Haidi pa!

Noul Banner

Am mai acordat putina atentie imaginii blogului si ajutat de "profesionistul" din domeniu -Tzepos-(ocazie cu care ii multumesc)am realizat un banner. Sper sa ajute la o promovare cat mai eficienta.

Sunt eu nebun??

Am atat de multe de obiectat incat nu stiu cu ce sa incep sau daca e necesar sa incerc sa incep cu ceva.Ma motiveaza ideea ca poate identific ceva in neregula in abordarea mea si pot indrepta ceva. Cum bine am precizat si in celelalte postari sunt extrem de sincer si spun intotdeauna ce simt si gandesc intr-o maniera cat mai eleganta si detaliata spre a ma face inteles. Si o fac cu persoanele care consider ca merita sa imi rapesc clipe din viata spre a ma deschide si a imi exprima dorintele, cerintele, de a arata ce pot oferi si ce sunt dispus sa fac pentru solicitarile lor. O abordare sanatoasa zic eu. Insa mi-am atras multe antipatii, dusmanii si tot soiul de derivate. Am fost si sunt constient de asta si imi asum aceste lucruri si prefer sa fiu antipatic decat sa imi zambeasca cineva in fata si pe la spate sa arunce cu noroi. Am tendinta sa anticipez situatii in urma deciziilor mele dar si posibile situatii in urma analizei profilului unei persoane. Dureros e ca a inceput sa nu imi mai placa sa am dreptate in anumite privinte, in special in ceea ce-i priveste pe oameni. Mi se intampla des sa se blocheze cineva in fata mea in urma unei discutii dar inca mi-e greu sa gasesc un motiv plauzibil pentru acest lucru. Sunt etichetat a fi dur, impunator...cunoasteti sensul acestor cuvinte?Sa ai o viziune realista despre viata, sa stii sa impui si sa ceri respect, sa stii ce vrei, sa ceri, sa vrei sa auzi cerinte, sa intrebi "ce vrei de la mine?,cum rezolvam problemele?incotro vrei sa ne indreptam?ce ai de gand sa faci maine?ce pot indrepta?", sa fi sincer, direct, sa poti spune ce simti, ce gandesti...asa definiti voi cuvintele rau, impunator, dur???Scapati dracu de stereotipurile care va guverneaza viata. Plecati din trecut. Nu va mai ascundeti de adevar si de realitate. Pe cine si ce vedeti cand va uitati in oglinda?VA CUNOASTETI?
Cine a fostul inteligentul care a aruncat in piata afirmatia "nu stiu"?Este cea mai penala ascunzatoare. Il rostiti si gata nu trebuie sa mai depuneti efort sa va exprimati sentimentele. Sau "ma opreste ceva"...gasiti in orice cacat de grupuri de cuvinte un vinovat pentru incapabilitatea voastra. O sa ajungeti niste obezi mentali,sentimentali si o sa va treziti ca ratati maratonul mintilor voastre, cuvintelor voastre si asta doar pentru ca nu vreti sa depuneti un mic efort sa dati viata gandurilor, sentimentelor voastre si va asezati intr-o canapea refugiati intr-un mesaj,telefon,conversatie on.line si alte mijloace "traditionale"...
Va afundanti in fiecare zi in minciuna, falsitate, ocolisuri, vorbe fara fond, si cand intalniti pe cineva care va prezinta fara menajamente adevarul, realitatea;ce faceti?FUGITI...de ce va e frica?va e teama ca parasiti refugiul in care totul PARE roz, chiar daca nu aveti ce va doriti?
De fapt nu stiu de ce va intreb lucrul asta, sunt convins ca nu stiti ce va doriti.
Totul e ca un disc, multiplicat si cumparat cu pretul evolutiei personale, care de fiecare data imi zgarie nemilos simturile si incheie ultimul track in binecunoscutele versuri:"esti prea puternic pentru mine" sau "nu sunt buna pentru tine, nu te merit".
Sunt cuvinte ce ma fac va scriu boldat FRAIERA pe fruntile voastre imaculate(si e un cuvant elegant). Cum dracu puteti sa rostiti asa ceva?Pai eu cand intalnesc o persoana care ma face sa o consider puternica sunt cel mai fericit. Trec imediat la atac."Profit" cat pot de mult. Si am oportunitatea sa "fur" tot ce are mai bun si sa evit ce e mai putin bun, pentru ca orice om, puternic sau slab, are si lucruri negative. De ce nu vedeti lucrurile asa? Sunt eu singurul nebun care vad si aplic aceste metode?
V-ati obisnuit sa va pupe lumea in cur? Sa nu va contrazica nimeni? Sa vi se ascunda lucrurile negative? Sa vi se spuna doar ce vreti sa auziti? Sa nu oferiti nimic? Sa nu depuneti efort?...ei bine ramaneti in prostia voastra. Eu unu nu am de cand sa fac asta, sa imi schimb principiile pentru placerea voastra artificiala. Voi fi in continuare drastic si daca cine nu e in stare sa imi spuna ce vrea, ce gandeste, simte, ce il deranjeaza, ce-i place..cine nu e in stare sa viseze alaturi de mine, sa faca ceva penntru aceste lucruri, sa se bucure alaturi de mine de ce am realizat amandoi din ce ne-am propus, sa caute impreuna cu mine solutii pentru lucrurile care inca nu s-au realizat...o sa auda simplu: DUTE IN PACE!
Daca unele cuvinte vi se par a fi demne de CNA..reclamati-ma!

Haidi pa!

Vremea...

Revin timid impins de rafale de sentimente ce intarzie venirea verii in sufletul meu. Acoperit de nori de ganduri incerc sa ma adapostesc de picaturile "acide" de promisiuni. Neanuntat de o prognoza meteo am fost surprins fara umbrela de o ploaie ce imi racoreste dar si inunda sufletul. Prima reactie a fost sa caut in debaraua sufletului o sursa de a ma proteja, de a-mi ascunde trupul cu o pelerina cusuta cu multe intamplari. Insa cu toate eforturile mi-a atins mana si m-a aruncat intr-un dans in care am parut un amator. O picatura stralucitoare a luat forma unei siluete ce mi-a fascinat privirea si mi-a inchis treptat umbrela ce imi proteja sufletul. Incet ne-am indepartat de scena, iar deasupra noastra si-a facut aparitia un acoperis stelar ce ne lumina fetele si ne incalzea sufletele viscolite de briza Dunarii. Cuvintele imi erau absorbite de privirea ei dar pareau ca se lovesc de un dig ce ii acopera inima. Dar timpul inalta valurile si usor picaturi ii stropeau inima si ii inmuiau privirea. O ultima picatura mi-a atins buzele si m-a purtat pe cararile viselor ce se aratau la orizont. A urmat o liniste ce anunta insa o furtuna ce vroia sa ma surprinda din nou. Si a venit insa deja o asteptam pregatit. M-a ridicat deasupra digului si mi-a aratat fulgerator ce ascundea. Am fost coplesit de frumusetea locului, de sinceritatea lui, de copilaria lui, de maturitatea lui, de mirosul ce imi agita simturile, de aerul ce imi improspata respiratia. Insa am zarit si un loc rece, intunecat, nesigur, un loc in care respiratia mi se ingreuna, un loc plin de amintiri ce imi intuneca privirea. Furtuna isi gasea sfarsitul si si-a folosit ultimele puteri ce ne-a aruncat pe o plaja pustie. Ne-a trezit o ploaie firava ce facea curat in jurul nostru. O tineam strans de mana. Mi-a dat drumul si a plecat sa recunoasca locul in care ne aflam. Eu sunt inca aici. O astept. Trebuie sa ne reintalnim sa facem un plan care sa ne deschida drumul spre infinita intindere ce ni se arata...

O schimbare!!!

Scriu din nou dupa ceva timp si din nevoia de a-mi da curaj si ambitie sa fac ce mi-am propus. Intrand in subiect s-a acumulat in interiorul meu o stare de indignare cu privire la ce se intampla in jurul meu, in Bucuresti, in Romania...incepand de la cladiri ocolite si de vant pentru a evita prabusirea lor, comune lipsite de speranta pana la oameni care gasesc moartea singura eliberare. Urmaresc si recomand emisiunea Romania, te iubesc!(http://stirileprotv.ro/stiri/romania-te-iubesc/)care ar trebui sa fie un semnal de alarma pentru autoritati insa este doar o "expozitie" pentru hartiile, proiectele prafuite, promisiunile celor votati de noi.
Nu stiu daca trebuie sa notez aceasta zi insa a fost definitorie pentru a-mi da seama ca nu trebuie sa stau si sa privesc neputincios la ce se intampla. Constientizez dificultatea incercarii de a schimba ceva dar nu putem sa traim cu impresia ca se va intampla daca nu actionam.
Fac acum un prim pas prin conceperea unui program, unei strategii, si sper cat de curand sa pun primele idei in practica.
Nimic nu este imposibil. Totul depinde de noi!!!
Astept sa revin aici cat de curand cu noutatile si sper sa gasesc in voi un sprijin!

Haidi pa!

C.B.

Scriu ajutat de o raceala de februarie ce imi slabeste viscolit puterea din oase, dar care mi-a dat si o pofta de a mai completa ceva aici. Si imi amintesc ca ma plimbam linistit pe camp necunoscut cand involuntar am simtit o atingere usoara. "Lovisem" un boboc. Am mers mai departe, dar cu fiecare pas incepusem sa ma gandesc cum ar arata inflorit, incepeam sa imi doresc sa-i descopar specia din care face parte. Dar nu m-am intors, insa am tinut minte locul unde se afla. Il zaream de la distanta cu fiecare zi si observam cum creste. Si crestea, crestea pana mi.am dat seama ca de fapt eu ma apropriam din ce in ce mai mult. Pana intr-o zi cand am zis sa trec din nou pe langa acel boboc ce imi captiva treptat atentia. Dar nu a mai fost o plimbare linistita ci a devenit un sprint! Si ma gandeam ce o sa fac cand voi trece prin dreptul lui. Pana sa actionez m-am trezit la pamant. Imi pusese piedica. Am zambit! Din acel moment ma opresc aproape zilnic langa el. La inceput am incercat cu multa apa, am cautat in manualele de specialitate, dar am observat ca nu e un boboc obisnuit, nu e ca celelalte flori pe care le am in gradina. Am inceput sa-i vorbesc, sa-i ofer apa cand este nevoie, sa-i ofer un zambet, o privire. Sunt zile cand stau cu orele si ii povestesc despre mine, despre cum gandesc, despre cum mi-am plantat florile in gradina. Cateodata ma contrazic cu ea, si ajutata de o adiere usoara de vant isi misca incet petalele ghemuite. Si observ cum gratios incepe sa se deschida, emana un miros ce ma provoaca, ma face sa imi doresc sa imi petrec tot mai mult timp cu ea.Imi amintesc ca intr-o zi stateam cuminte si ma uitam la ea, zambitor, multumit, si am adormit. Am visat ca eram la un concert si eram in primul rand, stiam ce o sa urmeze dar asteptam cu nerabdare...si a inceput sa cante, sa zambeasca, sa danseze! Eram incantat, patruns, eram in picioare cautand un scaun care nu exista..si m.am trezit. Mi-am propus sa scriu despre acest boboc intr-o carte de specialitate, dar nu i-am gasit loc..si am hotarat sa-i creez propria carte, nu stiu cate pagini o sa aiba important e ca scriu una in fiecare zi. Si am descoperit la ea inteligenta, stie exact unde e sursa de lumina si isi indreapta coroana florala catre ea, adapatabila, are multe specii de flori pe langa ea dar si ceva buruieni pe care le-am zarit in departare. Familista, am vazut un grup de flori ce ii seamana dar carora nu le-am simtit mirosul si nu le-am cunoscut atingerea. Usor increzatoare in sine, am observat o miscare in retragere cand vantul soptea complimente. Sincera, imi arata de fiecare data cand ii aduc prea multa apa! Dau pagina, e un boboc ce imi permite sa o privesc, sa o cunosc treptat, sa-i observ atent, lent, fiecare detaliu, fiecare petala, fiecare deschidere gratioasa...imi da siguranta ca isi va mai arata o petala atunci cand voi crede ca mi le-a aratat pe toate, ca imi va accepta respiratia, apa potrivita sau nu, imi va oferi garantia ca se va afla si maine acolo si in imensul camp va stii cand sa imi puna piedica sau sa ma sprijine cu o atingere usoara.
Inca trec pe acest camp si astept cu nerabdare sa ajung acasa si sa scriu in cartea pe care i-am creat-o, sa scriu despre noua petala, despre senzatia pe care am avut-o cand m-a atins cu ea..dar cel mai mult sper sa infloreasca suficient sa o pot lua acasa sa i-o arat mamei, si cine stie sa amenajez o noua gradina, o ultima gradina pentru noi doi si impreuna, cu semnintele ei, sa dam nastere unor mici boboci dintr-o noua si unica specie.

Va continua...

Haidi pa!


NS: orice asemanare cu o persoana reala este intamplatoare!

Cele doua...

O seara fara prea mare inspiratie si chef. Dar totusi am sa incerc sa imi afisez opiniile si in aceasta stare, poate iese ceva interesant. Si o sa vorbesc despre conceptul de viata si de prietena ei moartea. Incerc cu greu sa imi amintesc o intamplare pe care am "reusit" sa o traiesc undeva in liceu! Era un soare prietenos, o ora obisnuita de sport cu un statut neobisnuit al meu undeva pe banca uitandu-ma la ceilalti cum se desfasoara pe teren. A fost o decizie constienta de a nu lua parte la acea ora si a privi cu interes activitatea sportiva. Si a intervenit "momentul" care mi-a testat capacitatea de reactie. Un coleg a facut o manevra ce a provocat un contact aproape fatal intre capul sau si suprafata dura a terenului. Am vazut imediat un cerc uman creat in jurul sau si auzeam fraze ce pareau dintr-un film "nu mai respira", "si-a inghitit limba". Creierul, parca turat la maxim, a preluat intreg controlul si am ajuns imediat langa el aplicandu-i "profesionist" metode spre eliberarea cailor respiratorii si o pozitionare corecta a corpului. Imi "pierdusem" auzul si devenisem imun la tipetele disperate si "incurajarile" ce veneau din partea profesoarelor si a colegilor. Eram eu cu el si sunetele ce le scotea ce imi alergau prin minte, cautand o simfonie necunoscuta ce devenea treptat "simfonia mortii". Au fost secunde ce mi-au parut ore. Aproape isi revenise cand mintea mea a cedat si am auzit sunetul continu al unei aparat respirator. Am crezut ca a murit in bratele mele. Si nu moartea lui ma speria si faptul ca am avut viata lui in mana si sub greutatea ei am scapat-o. A intervenit doctorul liceului asistat de un coleg. Isi revenise. Eu nu!!! Mintea mea nu a mai facut fata turatiilor provocate de accelaratia evenimentelor calcata pana in podea. Vroiam sa fug, sa strig, sa zbor, lacrimile imi erau blocate in ciuda dorintei mele de a varsa toata rezerva de care dispuneam. Imi era frica de eventualele vise, cosmaruri, dar nu am reusit sa le am pentru ca imi disparuse somnul. Am purtat zile intregi o masca ce devenise ca un dig ce imi apara fata "lovita" de valuri de sentimente, stari ce riscau sa imi innece mintea. Nu am asteptat si nici acum nu astept laude, nu am asteptat niciun multumesc din partea celui in cauza. Am primit admiratie, poate respect...dar nu au avut niciun efect asupra mea...
Eram in fiecare noapte psiholog si ma ascultam, si imi prescriam retete ce nu erau compensate ci aveau un pret enorm ce trebuia platit de psihicul meu. Mi-a fost greu dar am trecut si peste acest test din care am invatat cat de mult cantareste o viata, si daca nu ne alegem bine suplimentele nutritive, sufletesti si financiare si oamenii din jurul nostru care sa ni le injecteze riscam sa fim striviti sub greutatea ei.
A fost enorm de dificil sa trec peste acel moment si imi este dificil si acum sa scriu despre el. Dar una din retetele prescrise de acel psiholog de noapte continea curaj si asumare. Si le folosesc si acum in cantitati mult mai mari si de mai multe ori pe zi.Exista si efecte secundare dar e un risc acoperit de rezultatele retetei. Si le folosesc in orice situatie. Ma ajuta sa nu interpretez, sa nu imi creez scene, sa nu etichetez oameni. Pentru ca am curaj sa zic ce gandesc si simt si sa imi asum aceste iesiri. Cred ca e singura metoda eficienta pentru a rezolva orice nelamurie...sa comunici, sa spui ce te deranjeaza, ce iti place, ce vrei, ce nu vrei, doar asa poti sa-l descoperi pe celalalt si sa iti dai seama daca il accepti asa cum e si te accepta asa cum esti, incercand prin completare sa "cunoasteti" IMPREUNA cele doua nedespartite prietene...viata si moartea...

..ma opresc aici!!!

Haidi pa!

Se poate?!?

Acum am reusit sa imi fac putin timp sa mai impartasesc din gandurile mele. Mi-au alergat prin minte ceva teme de abordat dar nu reusesc sa pun piedica nici uneia. Mi s-a sugerat sa vorbesc despre prima mea iubire si despre efectele ei asupra dezvoltarii mele...o sa zic pas!Inca nu sunt pregatit sa va impartasesc acest aspect din viata mea, va zic doar ca a avut un impact destul de puternic in inima, sufletul, mintea, orogoliul...
Odata cu o propunere am primit o intrebare: "de ce nu putem ramane cu marea si prima iubire???".
Eu zic ca putem daca asta ne dorim cu adevarat si atat ea cat si el sunt dispusi sa faca orice sa ramana impreuna. Cu totii am avut o prima iubire si majoritatea au pierdut-o. Si apoi incepe vechiul sablon cu care incercam sa ne modelam relatiile, persoanele dupa prima iubita sau prima relatie de iubire. Recunosc l-am folosit si eu de multe ori si am renuntat la multe relatii pentru ca nu se mulau pe acea matrita. Nu e ceva tocmai sanatos pentru psihic si te pune pe un drum nu foarte bine asfaltat. E destul de greu sa renuntam la acel sablon dar trebuie sa invatam sa creem un sablon in functie de asteptarile noastre, de ce ne dorim de la o relatie si de la persoana iubita, cat de dispusi suntem sau nu sa lasam orgoliul la o parte, si cel mai important sa aflam si nevoile celuilalt si asteptarile sale si impreuna sa aducem imbunatatiri acelui sablon. E normal sa nu uitam prima iubire pentru ca ne.a creat niste sentimente noi cu care ne obisnuisem si ne doream sa le simtim toata viata. Dar cum bine ziceam si in alte iesiri de aici suntem creatori de sentimente..de multe ori noi si in acelasi timp unice! Ma intriga faptul ca si aici suntem tentati sa dam vina pe destin. Si daca ramanem sau nu cu prima iubire, sau cu orice alta persoana spunem ca asa a fost sa fie!Gresit!!!...Destinul te-a pus sa inseli?destinul te-a pus sa alergi dupa autobuz si sa te indragostesti de fata cu biletul in mana?..NU..tu ai luat aceasta decizie cu toate ca stiai ca nu suporta sa o/il inseli si veti ajunge la despartire, tu ai vrut sa alergi dupa autobuz cu toate ca stiai ca nu vei intarzia daca il astepti pe celalalt!Asumati-va si aceste lucruri!Normal ca exista o atractie mai accentuata sau nu intre anumite persoane, ce ne determina sa avem senzatia ca ne potrivim, ca ne cunoastem desi ne-am vazut prima oara, ca suntem predestinati unul celuilalt, dar voi eliberati aceasta senzatie, sablonul acela ce trebuie scos la iveala isi "arata coltii". Deci nu putem ramane in trecut si sa ne gandim cum ar fi fost daca eram inca cu EA/EL. Raspunsul se afla intr-o a doua,treia...a n-a sansa(atatea cate va doriti sau credeti ca sunt necesare pentru a afla raspunsul).Voi stabiliti limta!!!
Daca hotarati si reusiti sa va dati acele sanse si sa ramaneti impreuna pentru restul vietii ati reusit sa faceti din prima iubire..ultima iubire! Daca nu, porniti in cautarea ultimei iubiri. Ea e cea mai importanta!Incepeti constructia acelui sablon unic!Nu exista prima si singura iubire! Exista prima si singura iubire de pana acum!Plecati din trecut, nu va permite sa evoluati si e un aspect ce va paote afecta intreaga viziune despre viata! Trebuie sa invatam din trecut nu sa ramanem in el. O sa ziceti "nu pot sa o/il uit!!". Eu nu cred ca e nevoie sa uitam. Eu nu am uitat-o!Si nu cred ca o sa o uit vreodata! Insa important e ca imaginea ei nu ma mai slabeste, nu ma mai influenteaza negativ!Din contra imi da putere, convingerea ca pot iubi, ca ea poate la un moment dat poate deveni ultima iubire sau sa ramana doar prima iubire!Gata cu subiectul asta deocamdata! Il voi mai aborda cand voi apela la una din acele sanse sau voi gasi o potentiala ultima iubire.

Promit la un alt subiect cat de curand!Sunt din nou deschis propunerilor!

Haidi pa

Vreau, Stiu....Astept!

E un ger patrunzator afara, ce decoreaza "profesionist" peisajul si da o aroma gripata aerului. Ma bucur de cresterea presiunii in calorifer solicitata de guvern darnicilor rusi. Urmarit de Nea Ene si pe ritmuri "orientale" furnizate de europa fm incerc sa tastez ceva afirmatii!
Dezvolt o conceptie des intalnita in viziunea "democratica" a societatii in care traim. Si plec de la cateva replici. "am dormit impreuna"..."si?a incercat ceva?. Parerea mea de "contribuabil" este ca suntem mamifere si simtim o nevoie proportional egala in a ne satisface "pornirile animalice". Dar cum conceptul de "discrimare" are multe nuante unii barbatii cat si ceva femei sunt vazuti k o pata de culoare in societatea sexuala. Si plecand de la domnii ce se luptau cu mamutii si aduceau plante in pestera spre a avea acces la perpetuarea speciei am ajuns sa ne invinovatim pentru ca facem sau nu facem anumite gesturi cand o patura acopera un barbat si o femeie. Si de aici o adevarata legislatie creata de gradele feminitatii. Pornesc pe exemple: finalul unei petreceri,finalul unei seri in club, finalul unei partide de carti, finalul unui film, finalul unei seri obisnuite, o dupa-amiaza obositoare "arunca" un barbat si o femeie straini sau nu, pe un pat strain sau nu. Si intervine dorinta.. sau nu, care poate fi comuna sau individuala, si da dorinta poate exista din partea barbatului si inexistenta din partea femeii si invers. Si aici apare prima ordonanata din legislatie: barbatii vor intotdeauna!Gresit..am preferat sa dorm de multe ori si cred ca multi barbati au facut acelasi lucru! Si NU!nu suntem impotenti, poponari sau alta caracterizare de gen atribuita superficial, ci doar nu exista atractia fizica necesara pentru a "semna condica". Desigur exista exceptii in ambele parti care sunt dispuse(i) sa bifeze inca un nume indiferent de lipsa dorintei sau atractiei fizice, sufletesti. Si apare marea "intrebare" care e adusa in discutie mai mult de reprezentantele sexului frumos. "Sa o fac de prima data?".Multe femei nu sunt dispuse pentru crudul adevar ca nu stiu sa o faca sau nu au suficenta incredere sa isi asume o parte importanta dintr-o relatie si prefera sa "astepte" in speranta ca dupa ce "exceleaza" la capitolul suflet partea fizica va fi mai usor abordata!!Si o sa vorbesc in numele meu...sexul reprezinta 50% din ideea mea de relatie. Si degeaba sunt compatibil cu cineva "sufleteste" daca suntem un dezastru cand stingem lumina. Procedeul se aplica si invers! Si ma argumentez prin prezenta sentimentelor ce au loc in cele doua etape(fizice si sufletesti). Atat in pat cat si in afara lui suntem doi creatori de sentimente ce sunt unice si nu le poti trai in mediile in care nu au fost create.Pot incepe o relatie in pat,sa imi satisfaca cei 50% sau nu.., si sa imi doresc mai puternic sa ajung la compatibilitate sufleteste..sau NU...si la fel pot atinge cei 50% sufleteste sau nu... si sa imi doresc mai puternic o potrivire fizica..sau NU. Am ajuns la "maturitatea" de a arata unei femei ca o vreau fizic sau sufleteste, ca stiu cum sa ofer atat fizic cat si sufleteste si sunt dispus sa..astept atat fizic cat si sufleteste.....sau NU. E o "arta" ce e greu de stapanit dar usor de folosit. Ideea e ca nu trebuie sa etichetam o femeie sau un barbat ca ajung intr-o etapa sau alta mai repede sau mai greu, ca unul isi doreste mai repede sau unul mai greu sa ajunga intr-o etapa sau alta, ca unul e mai nesimtit ca incearca sau unul mai "flaushat" ca nu incearca...ca una e mai "usoara" ca a facut-o de prima oara sau alta mai "putin usoara" ca a mai asteptat o luna!Fiecare are dreptul de a-si pune cei 50% pe ce pozitie vrea...cu cine vrea si cand vrea!

O idee ce e perceputa in mod diferit de fiecare in parte si sper sa nu fiu catalogat pentru aceasta iesire! Imi asum dinnou fiecare afirmatie! Ma las prins de acest domn Ene insistent!

Haidi pa

Cred!

Revin aici pe o tema care poate am mai abordat-o in asamblu dar simt nevoia sa o imi expun parerea in legatura cu o situatie intalnita de cineva. Si o sa incep prin a spune ca s-au intalnit cum se intalneste tot mai multa lume in ziua de azi; pe internet!.Nu condamn pe nimeni e fix decizia lor, doar ca se ascund foarte multe detalii pretioase(expresia fetei, tonalitate, sinceritate, minciune, rusine, curaj) in spatele unei tastaturi. In fine, doi oameni se plac virtual, se intalnesc, se plac, isi descopera puncte comune, defecte, calitati. Ii desparte insa o distanta de cateva orase! Nu ceva nou pentru o relatie. Dar intervin si spun ca nu vreau o astfel de relatie. Cum spuneam si in alte postari sunt invechit la capitolul comunicare prin tehnologie si mi-as dori o alta abordare a cailor de comunicare, dar incerc ma adaptez erei noastre si sa imi satisfac dorintele mediavele ori de cate ori am ocazia. Nu m-as putea multumi cu un mesaj, telefon, chat pe messenger, o sedinta web sau mai stiu eu ce alte tehnici. Simt nevoia sa ating, sa privesc, sa ma pierd in bratele ei, sa ii spun ce vreau, ce simt, ce ma deranjeaza, sa ma cert, sa fiu fericit si toate astea avand avantajele si dezavantajele privirilor noastre. Sunt multe lucruri care iti pot schimba o decizie, in bine sau rau, atunci cand te privesti in ochi cu persoana de langa tine. Si cred ca indiferent de decizie si de efectele ei evolutia respectivilor nu poate fi una decat mai realista si mult mai calitativa. Si merg mai departe, si spun ca imi caut cu greu parerile la "certurile" pe tema numarului de mesaje, numarului de minute vorbite, ora mesajului, continutul lui, comenturile date pe un alt profil, adaugarea unei alte persoane in lista de hi cinci sau facebook sau locul in topul listei de prieteni de pe aceleasi institutii de profil! Interpretarile si crearea de diferite scenarii sunt iminente si demne de diferite premii din domeniu. De multe ori atat ea cat si el nu au curajul, posibilitatea de exprimare in cadrul unui mesaj de a-si expune sinceritatea pe un anume subiect. Si de aici capitole ale unei relatii, incepute cu un titlu si continuate individual pe paginile fiecaruia dintre cei doi si nu pe pagina celor doi! Sunt destul de putine argumente pe conturul unei astfel de relatii. Pentru ca nu implica foarte multe si chiar asta e un motiv ce ar trebuii sa dea de gandit inaintea si in timpul unei astfel de abordari. Incerc sa fiu obiectiv si sa nu desfintez acest tip de relatie ci doar sa evidentiez aspectele ei si sa va stimulez spre a analiza daca vi le doriti. Poate nu vad eu elementele pozitive sau aspectele favorabile dar sunt deschis sa le analizez daca mi se aduc pe baza argumentelor. Persoana in cauza stie care are parte de toata sustinerea mea in orice decizie si am incercat intotdeauna sa ii prezint partea pozitiva din orice gest al ei. Are aura unui scenarist ce reuseste sa isi puna "actorii" in scene nu foarte favorabile ei dar sper, stiu ca isi doreste si ca i se potriveste altceva, stie si ea lucrul asta si o sa fac tot ce imi sta in putere sa ii sporesc incredere in dorintele ei si in realizarea lor. As vrea sa isi spuna multumirile si nemultumirile in privinta acestui aspect. Sa isi stabileasca prioritatile fericirii in acest aspect. Sa nu se multumeasca cu putin si sa ceara orice spre implinirea suflteasca si fizica. Sa isi asume orice decizie si orice cuvant spus intarite de curajul tipic femeilor completand constincioasa lista riscurilor. Nu vreau sa descurajez si sa judec ci vreau sa pozitivez imaginea unei relatii pe care fiecare o vizeaza. Tu chiar ai publicat.o! Te incurajez, va incurajez, ma incurajez spre a avea ce va doriti. Trecutul e in spate. Maine e o noua zi, poate aduce o noua abordare. Creati.va ziua de maine. Aveti tot dreptul. Excluzand exceptiile nu vreau sa ma indoiesc de calitatea superioara exercitata de finetea unei femei, de gandirea unei femei si mai ales acuratetea sistemului selectiv ce va defineste!

Sper ca am lasat o urma de analizat in spatele randurilor mele!!!

Haidi pa!

Cerere de iesit!

Am gasit o cerere ce ar trebui folosita de barbatii de gen!Sper sa placa. Mie unu mi-a provocat o sedinta de ras!

Ceva nou:)

A venit si 2010 pentru acest blog. Si uite ca inca exista!Nu ii dadeam mari sanse la inceput dar cu timpul a capatat increderea mea si a devenit un loc primitor pe care-l vizitez in momentele necesare. A devenit o sursa care imi intareste viziunile, o modalitate prin care ma cunosc mai bine, o oportunitate pentru altii de a fi nehotarati in a-mi pune o eticheta, fie ea pozitiva sau negativa. Devine un ajutor care imi permite sa cantaresc mai bine, in cele doua talere ale zodiei, sustinerea unei opinii. A reusit sa trezeasca o dorinta ce hiberna de ceva ierni intr-un barlog al copilariei mele. Dorinta de a scrie o carte. Da!Stiu ca radeti dar e ceva ce mi-am dorit candva in copilarie dar pe care l-am adormit treptat. Cred ca experientele, ideile, corelate cu imaginatia ar putea da un continut interesant unor mici povestioare. As incerca sa creez un fruct al fanteziei cu un sambure de adevar ce inveleste un mesaj tangibil. O sa mai dureze pana vor avea efect presiunile domnisoarei Berceanu si pana cand ii va veni randul pe lista prioritatilor. Important e ca se afla pe lista, si e un lucru ce ma bucura si ce imi hraneste asteptarea.
Anul nou a adus blogului o incercare de a-l cosmetiza un pic, si aici ma refer la o atentie mai profesionista asupra textului(din nou sfaturi de la profesionistii in domeniu), in speranta unei parcurgeri vizuale mai relaxanta si o percepere mai usoara. Si prin asta nu vreau o schimbare de limbaj sau abordare ci doar o "organizare in paragrafe si aplicarea normelor doom"(domnisoara Anca)
A venit 2010 si pentru mine ceva mai incarcat de sesiunea ce se aproprie completata de o licenta obositoare. Am intrat in noul an cu increderea specifica, o apropriere meritata de familia mea si un plan de "atac" ce prinde contur cu fiecare zi!

"Timid" am completat o prima iesire aici in noul an! Si promit ca voi continua!

haidi pa!