ma simt nevoit sa scriu si in perioada sarbatorilor;))...apropo La multi ani, Sarbatori Fericite si un an nou asa cum va doriti!...revenim:)...am primit "contre" dupa ultimul post atat din partea familiei cat si din partea celorlalti.cum bine am zis si acolo nu incerc sa impun cuiva viziunea mea..mi s-a spus k nu cred in Dumnezeu..pfff..cred cu toata fiinta mea:)...nici nu stiu cum sa numesc acesta iesire a mea,cum sa cataloghez la nivel de sentiment conceptiile unora despre acest subiect..ma deranjeaza, sunt indignat, ma oftica, ma provoaca..dar cel mai mult imi pare rau pt cei care vad altfel lucrurile,,si nu accepta alta varianta decat cea indicata de comunisti, biserica, si altii oameni "binevoitori"...deja ma "irita" afirmatiile de gen:"faca-se voia Domnului"(zise mama)...sau "ma las in voia sortii, a destinului"..sau "fac cum zice Dumnezeu"...cum poate sa vada un om lucrurile asa????...asta nu e credinta oameni buni...mersul la biserica nu e credinta..rugaciunile de toate tipurile si catre totii sfintii nu reprezinta credinta..a ne lasa in voia Lui Dumnezeu si a face lucrarea Lui nu reprezinta credinta...asta fac oamenii slabi..oamenii care nu au incredere in ei, complexati..oamenii care nu sunt capabili sa isi asume fapte, ganduri, responsabilitati, riscuri, fapte bune, fapte rele, decizii...dc va legati de acest destin cand vreti sa realizati ceva..dc spuneti "a fost destinul"..sau "asa mi-e scris"...Dumnezeu exista..El este universul, energia,...Il avem in noi..avem acea putere..trebuie sa invatati sa o folositi..sa constientizati ca voi decideti ce urmeaza nu altcineva...voi..prin felul de a gandi, prin actiunile voastrea, prin oamenii pe care ii atrageti...am auzit de sute de ori genul: "uite e sarac k asa a vrut Dumnezeu, asta e destinul lui" sau "e criminal ca asa l-a lasat Dumnezeu"...e o idiotenie...Dumnezeu ne-a oferit libertatea de a alege..acel om e sarac ca asa vrea, s-a multumit cu putin, nu viseaza la mai mult, nu cere mai mult, si nu face nimic sa obtina mai mult..el e singurul vinovat..o sa ziceti societatea..NU..societatea e cea care vrem noi sa fie..noi atragem oamenii care ne pot ajuta sau nu sa ne atingem obiectivele...sa ne indreptam catre ce ne dorim.
si intalnesc si aici fraze de genu "las lucrurile asa cum sunt","lucrurile se duc unde vor ele","lucrurile se intampla ca asa trebuie sa se intample".Incredibil!!!!!
lucrurile se duc unde EU vreau...se intampla cum vreau EU...sunt asa cum vreau EU...dc nu va asumati gandurile..nu Dumnezeu va pune sa fumati, va face sa treceti pe rosu, va indeamna sa ucideti, sa va luati viata...nu Dumnezeu va face sa castigati la loto, sa va iubiti cu vecina de la 2, sa va cumparati o masina...VOI...prin intuitia, dorinta, actiunile, motivatia...totul depinde de VOi!!!!!
ma doare ca unele persoane se incredinteaza unei puteri care de fapt sta in ei..si isi pierd increderea in sine, devin negativisti, refuza sa viseze, sa ceara, si spun k asta le e destinul.NU...asta e destinul pe care tu l-ai creat!
nu va cer sa ma credeti sau sa imi dati dreptate...experientele pe care le-am trait imi dau dreptate..vreau sa ma fac clar..e nevoie de Dumnezeu..pt k Lui ii cerem..e unul din pasi..El e universul, energia..ne va raspunde..atat!..de noi depinde cum si cand..cand reusim sa ne aliniem cu energia trimisa de EL....si nimik nu e imposibil cereti ce va doriti!...urmeaza pasii pt a obtine ce va doriti!
aa..Dumnezeu nu ne-a dat niste "legi" pe care sa le urmam..daca era asa eram cu totii langa EL...ne-a dat puterea de a alege!noi ne facem destinul nu aceste legi sau mai stiu eu ce panou afisat undeva sus cu ce trebuie sa facem,cum si unde vom ajunge:)
incercati sa nu ma judecati si sa va ganditi la ce,cum si cand ati obtinut lucrurile dorite sau nedorite. pentru ca si aici e un concept ce unii nu-l inteleg...spun "nu-mi doresc boala x, nu vreau lucrul y, nu-mi doresc sa-mi iubesc vecina, sau mai stiu eu ce vecine, lucruri nu va doriti dar vorbiti despre ele..DA! ce am enumerat sunt tot cerinte catre Dumnezeu,catre energie..si mai devreme sau mai tarziu veti avea un raspuns si la ele..si le veti avea..si dati vina pe destin:)analizati un pic:)
Mda...a fost o iesire neplanificata...sper sa nu fi exagerat in vreo privinta..dar am puterea sa imi asum fiecare cuvant:)
haidi pa!
luni, 28 decembrie 2009
marți, 22 decembrie 2009
Da sau Nu?
am tot intrat pe diferite bloguri de "specialitate" si diferite forumuri ce aveau ca tema existenta lui Dumnezeu. pe langa nepotrivitele mistouri facute de cei "inteligenti" care se gasesc printre noi..am gasit si pareri interesante atat pro cat si contra. nu cred ca am autoritatea necesara de a spune ca exista sau nu Dumnezeu si nici nu vreau sa "impun" cuiva interventia mea...parerile sunt impartite si cunosc persoane care cred si persoane care nu cred in Dumnezeu...
nu vrea sa incep sa dezbat istoria credintei, prezenta mai multor religii,dezbarea bibliei sau alte lucruri de specialiate....o sa incerc sa imi intaresc viziunea asupra credintei prin ceea ce voi spune aici...si incep prin a spune despre credinta mea ca este o stare traita..constituie un concept..sau pur si simplu o categorie specifica gandirii care isi pune intrebari...si e normal sa imi pun intrebari, mai ales despre un subiect care "bantuie" intreaga lume..si ma intorc si repet..credinta mea..am fost educat si crescut dupa "legile" crestine ortodoxe..nu am dreptul si nu vreau sa imi dau cu parerea despre celelalte ramuri ale credintei...timpul, personalitatea, viziunile mele despre viata, familia si cel mai important liberul arbitru mi-au permis sa imi dezvolt propria credinta si sa urmez legile ei...cred in Dumnezeu, cred in energia divina, cred ca exista ceva "acolo sus", cred in ceva complex, cred in Creatie..si trebuie doar sa ma gandesc la mine,,la cat de complicat dar in acelasi timp cat de exact sunt creat..la faptul ca sunt unic in aceasta lume,,,ca sunt si generez acea energie divina..sunt fascinat de stiinta, de explicatia stiintifica care ne explica complexitatea lucrurilor...dar credinta nu e o stiinta..e ceva personal care se explica doar interior:)...nu merg la biserica, nu fac pelerinaje..dar ma rog..ma rog cu sufletul..cu mintea..si nu fac vreo rugaciune speciala de noapte, de dimineata, s.a.m.d..si aici apare problema pt ce ma rog?...sunt pers. care se roaga pt sanatate, fericire...dar si pers care se roaga si pentru bani, pentru raul altora..si pot continua!....eu ma rog pentru sanatate, fericire, familie, bani, masina, casa, proiecte, cariera si tot pachetul de asa zise "materiale"(niciodata pt raul altora)...ma rog pt puterea de a obtine ce imi doresc, ce visez, ce vreau, ce am...haideti sa inlocuiesc ma rog cu a cere..si spun ca cer sa am cele enumerate mai sus...si uite ma intorc la unul din pasii prezentati in postul "Cum gandim?"...si ii cer lui Dumnezeu, ii cer energiei, cer universului.IMI CER MIE...cum bine stiti nu e suficient sa cerem(dar e implicit necesar)..urmeaza ceilalti pasi enumerati la fel in "Cum gandim?"...nu uit sa multumesc pt ce am si pt ce voi avea..si ii multumesc tot lui Dumnezeu, energiei, universului si MIE.(totul depinde de voi...asa k sa nu uitati:P
O alta ipoteza despre Dumnezeu este ca are pentru fiecare o misiune...mi-e greu sa cred ca doamne doamne are o tablita pe care scrie:Cristian Iordache, va termina liceul x, facultatea x, va ajunge y, se va casatori cu z si va muri la x ani in modul y...parea mea e ca exista o tablita cu mine pe care e afisat:Cristian Iordache .........!exact..puncte de suspensie..de mine depinde ce voi studia, ce o sa devin, cu cine o sa ma casatoresc..de mine depinde viata sau moartea mea.decizile si modalitatea mea de gandire(pozitiva sau negativa)imi scriu viitorul..nu Dumnezeu:)
liberul arbitru este cel mai reprezentativ concept al existentei noastre..suntem in masura sa decidem daca exista sau nu dumnezeu, ce e bine si ce e rau, ce vrem si ce nu vrem, cum vrem sa traim sau sa murim...viata ne apartine..noi hotaram ce facem cu ea:)
ce este diavolul?..pt mine este tot o energie...o energie negativa..este universul negativ..Dumnezeu negativ...nu diavolul face ca lucrurile rele sa se intanmple, sa ni se intample...tot noi le generam prin gandirea negativa.noi suntem responsabili de raul din viata noastra(sunt incluse aici si persoanele care ne fac rau..tot noi le-am atras la un moment dat prin ganduri,reactii negative:).
ce este raiul si iadul?..sunt doua "locatii" pe pamant create de noi...pentru unii raiul este comunitatea in care traiesc, familia, tara in care traiesc...pentru altii raiul este o vila pe o insula, o masina, un cont bancar...iadul poate fi si el comunitatea in care traim, familia..sau chiar si acea vila pe o insula cu toate optiunile:)la fel totul depinde de ce vrem si cum facem sa obtinem ce vrem:)
exista si conceptul de reincarnare in care cred si care merge in acelasi sens si pe aceeasi strada cu viziunea mea despre credinta..promit la o dezbatere viitoare pentru a nu deveni o postare lunga si greu de digerat;))...
reamintesc k am scris strict despre viziunea mea si spre intarirea ei.. nu vreau sa influentez pe nimeni in niciun fel:)..nu sunt in masura la acest capitol:)
haidi pa!
PS:scrisul o idee mai mare se datoreaza in urma sfaturilor date de profesionistii din domeniu:P
nu vrea sa incep sa dezbat istoria credintei, prezenta mai multor religii,dezbarea bibliei sau alte lucruri de specialiate....o sa incerc sa imi intaresc viziunea asupra credintei prin ceea ce voi spune aici...si incep prin a spune despre credinta mea ca este o stare traita..constituie un concept..sau pur si simplu o categorie specifica gandirii care isi pune intrebari...si e normal sa imi pun intrebari, mai ales despre un subiect care "bantuie" intreaga lume..si ma intorc si repet..credinta mea..am fost educat si crescut dupa "legile" crestine ortodoxe..nu am dreptul si nu vreau sa imi dau cu parerea despre celelalte ramuri ale credintei...timpul, personalitatea, viziunile mele despre viata, familia si cel mai important liberul arbitru mi-au permis sa imi dezvolt propria credinta si sa urmez legile ei...cred in Dumnezeu, cred in energia divina, cred ca exista ceva "acolo sus", cred in ceva complex, cred in Creatie..si trebuie doar sa ma gandesc la mine,,la cat de complicat dar in acelasi timp cat de exact sunt creat..la faptul ca sunt unic in aceasta lume,,,ca sunt si generez acea energie divina..sunt fascinat de stiinta, de explicatia stiintifica care ne explica complexitatea lucrurilor...dar credinta nu e o stiinta..e ceva personal care se explica doar interior:)...nu merg la biserica, nu fac pelerinaje..dar ma rog..ma rog cu sufletul..cu mintea..si nu fac vreo rugaciune speciala de noapte, de dimineata, s.a.m.d..si aici apare problema pt ce ma rog?...sunt pers. care se roaga pt sanatate, fericire...dar si pers care se roaga si pentru bani, pentru raul altora..si pot continua!....eu ma rog pentru sanatate, fericire, familie, bani, masina, casa, proiecte, cariera si tot pachetul de asa zise "materiale"(niciodata pt raul altora)...ma rog pt puterea de a obtine ce imi doresc, ce visez, ce vreau, ce am...haideti sa inlocuiesc ma rog cu a cere..si spun ca cer sa am cele enumerate mai sus...si uite ma intorc la unul din pasii prezentati in postul "Cum gandim?"...si ii cer lui Dumnezeu, ii cer energiei, cer universului.IMI CER MIE...cum bine stiti nu e suficient sa cerem(dar e implicit necesar)..urmeaza ceilalti pasi enumerati la fel in "Cum gandim?"...nu uit sa multumesc pt ce am si pt ce voi avea..si ii multumesc tot lui Dumnezeu, energiei, universului si MIE.(totul depinde de voi...asa k sa nu uitati:P
O alta ipoteza despre Dumnezeu este ca are pentru fiecare o misiune...mi-e greu sa cred ca doamne doamne are o tablita pe care scrie:Cristian Iordache, va termina liceul x, facultatea x, va ajunge y, se va casatori cu z si va muri la x ani in modul y...parea mea e ca exista o tablita cu mine pe care e afisat:Cristian Iordache .........!exact..puncte de suspensie..de mine depinde ce voi studia, ce o sa devin, cu cine o sa ma casatoresc..de mine depinde viata sau moartea mea.decizile si modalitatea mea de gandire(pozitiva sau negativa)imi scriu viitorul..nu Dumnezeu:)
liberul arbitru este cel mai reprezentativ concept al existentei noastre..suntem in masura sa decidem daca exista sau nu dumnezeu, ce e bine si ce e rau, ce vrem si ce nu vrem, cum vrem sa traim sau sa murim...viata ne apartine..noi hotaram ce facem cu ea:)
ce este diavolul?..pt mine este tot o energie...o energie negativa..este universul negativ..Dumnezeu negativ...nu diavolul face ca lucrurile rele sa se intanmple, sa ni se intample...tot noi le generam prin gandirea negativa.noi suntem responsabili de raul din viata noastra(sunt incluse aici si persoanele care ne fac rau..tot noi le-am atras la un moment dat prin ganduri,reactii negative:).
ce este raiul si iadul?..sunt doua "locatii" pe pamant create de noi...pentru unii raiul este comunitatea in care traiesc, familia, tara in care traiesc...pentru altii raiul este o vila pe o insula, o masina, un cont bancar...iadul poate fi si el comunitatea in care traim, familia..sau chiar si acea vila pe o insula cu toate optiunile:)la fel totul depinde de ce vrem si cum facem sa obtinem ce vrem:)
exista si conceptul de reincarnare in care cred si care merge in acelasi sens si pe aceeasi strada cu viziunea mea despre credinta..promit la o dezbatere viitoare pentru a nu deveni o postare lunga si greu de digerat;))...
reamintesc k am scris strict despre viziunea mea si spre intarirea ei.. nu vreau sa influentez pe nimeni in niciun fel:)..nu sunt in masura la acest capitol:)
haidi pa!
PS:scrisul o idee mai mare se datoreaza in urma sfaturilor date de profesionistii din domeniu:P
marți, 15 decembrie 2009
Cate ceva:)
de ceva timp nu am reusit sa mai gasesc starea necesara pentru a mai scrie..si chiar si acum nu reusesc sa "invoc" inspiratia potrivita pentru a-mi expune gandurile...dar incerc sa ma las condus de peisajul imaculat de afara care imi incanta privirea si de ceasul tarziu ce imi da tracoale ochilor si sper sa reusesc sa astern cate ceva...
aveam in minte mai multe teme pe care imi doream sa le abordez dar nu reusesc sa ma decid asupra uneia...as fi vrut sa va vorbesc despre o intample pe care am avut-o acum ceva saptamani si care mi-a intarit dorinta de a-mi cladi si de a trai un "ritual" al inceputului de "drum"..si a fost deajuns o privire sa ma impinga spre acest lucru..o privire care a durat o secunda dar care a adus "ore" de amintiri, sentimente, planuri, dorinte...dar ma indrept catre o discutie interesanta intre 2 copii(6-7 anisori),recent auzita, cu subiectul mos nicolae si mos craciun:)fericiti de cadourile primite de mos nicolae isi propuneau o strategie interesanta cum sa gaseasca cadourile pe care asa zisul mos craciun trebuia sa le aduca..erau f. siguri pe ei k nu exista mos craciun si k de fapt parintii sunt "vinovati" de cadouri:)..amuzat de cei doi strategi mi-a trecut prin minte acea perioada din viata mea..si dezamagit de atitudinea copiilor de azi imi aminteam cum impreuna cu fratele meu stateam de paza, precum doi militari in post, pentru a-l suprinde pe mos craciun in flagrant..insa marele aliat al mosului:somnul;))reusea sa ne invinga de fiecare data..parintii reuseau sa creeze o atmosfera care ne "imbata" si ne facea sa traim la intensitate fiecare clipa fara sa-i suspectam de o alianta cu mosul...ne bucura orice cadou(omuletii militari din plastic, cuburile lego,o caciula, o pereche de manusi, minunatele portocale.....) ...asteptam cu sufletul la gura impodobirea bradului si adormeam cu un zambet ce avea o valoare neconditionata.ma rog...imi pare rau pentru generatia de astazi k nu a trait copilaria noastra..si mai ales pentru k acele sentimente profunde si semnificative in evolutia noastra sunt acum inlocuite de mp4, telefoane mobile si alte activitati finantate de tehnologia de astazi.......
incerc sa ma reintorc la prima abordare si imi reamintesc ce va spuneam in postarea trecuta despre perioada "complicata" pe care o traversez prudent..am inceput o sortare atenta a persoanelor din viata mea si am reusit sa elimin cateva "aspecte"...incet reusesc sa imi indrept atitudinea si atentia fata de familia mea si fata de cei care imi merita si le merit prietenia...e un proces care m-a racit si m-a inrait fata de multe persoane...si care imi alimenteaza indiferenta(care se prezenta deja intr-un stadiu bine dezvoltat)...treptat realizez k e un proces ce trebuia aplicat si nu regret aplicarea lui chiar dak sunt constient de prezenta riscurilor pe care mi le asum constincios...
exista inca un lucru care nu ma sperie dar imi da de gandit...si anume implicarea intr-o relatie...nu reusesc(sau poate nu imi doresc:-?) sa ma implic, sa depun efort, sa ofer, sa cer...intervine poate si "rapiditatea" cu care obtin diferite "ipostaze" de la diferite fete...si incet se creeaza in mintea mea un model de abordare acestui "preludiu"(daca imi permiteti:P) dinaintea inceperei unei relatii...poate iar par "invechit" dar imi doresc o desfasurare a acestui "proces"mai incitanta, mai indelungata...o desfasurare care sa imi produca sentimente nedescoperite(sau proaspat inventate), sa ma "chinuie" interior, sa imi produca zambete dar si o lacrima binevenita, sa ma determine la fapte cu care nu sunt obisnuit sa le fac pt cineva...si pot continua....poate nu par foarte realist si multi zic k astfel de lucruri le gasesc in filme sau carti de "specialitate"...insa eu vreau aceste "detalii" si cred k am fkt un pas important prin simplu fapt k le vreau si le spun si aici:)
stiu k treb sa faci si ceva k sa obtii ce vrei si sunt in plin "training" cu mine pentru o incercare care sper sa ma aduca mai aproape de a obtine ce imi doresc:)...imi anunt pe aceasta cale si orgoliul care va avea de suferit;))..........am incercat sa amestec cateva din temele initial propuse si sper k am punctat esentialul:)
haidi pa!
aveam in minte mai multe teme pe care imi doream sa le abordez dar nu reusesc sa ma decid asupra uneia...as fi vrut sa va vorbesc despre o intample pe care am avut-o acum ceva saptamani si care mi-a intarit dorinta de a-mi cladi si de a trai un "ritual" al inceputului de "drum"..si a fost deajuns o privire sa ma impinga spre acest lucru..o privire care a durat o secunda dar care a adus "ore" de amintiri, sentimente, planuri, dorinte...dar ma indrept catre o discutie interesanta intre 2 copii(6-7 anisori),recent auzita, cu subiectul mos nicolae si mos craciun:)fericiti de cadourile primite de mos nicolae isi propuneau o strategie interesanta cum sa gaseasca cadourile pe care asa zisul mos craciun trebuia sa le aduca..erau f. siguri pe ei k nu exista mos craciun si k de fapt parintii sunt "vinovati" de cadouri:)..amuzat de cei doi strategi mi-a trecut prin minte acea perioada din viata mea..si dezamagit de atitudinea copiilor de azi imi aminteam cum impreuna cu fratele meu stateam de paza, precum doi militari in post, pentru a-l suprinde pe mos craciun in flagrant..insa marele aliat al mosului:somnul;))reusea sa ne invinga de fiecare data..parintii reuseau sa creeze o atmosfera care ne "imbata" si ne facea sa traim la intensitate fiecare clipa fara sa-i suspectam de o alianta cu mosul...ne bucura orice cadou(omuletii militari din plastic, cuburile lego,o caciula, o pereche de manusi, minunatele portocale.....) ...asteptam cu sufletul la gura impodobirea bradului si adormeam cu un zambet ce avea o valoare neconditionata.ma rog...imi pare rau pentru generatia de astazi k nu a trait copilaria noastra..si mai ales pentru k acele sentimente profunde si semnificative in evolutia noastra sunt acum inlocuite de mp4, telefoane mobile si alte activitati finantate de tehnologia de astazi.......
incerc sa ma reintorc la prima abordare si imi reamintesc ce va spuneam in postarea trecuta despre perioada "complicata" pe care o traversez prudent..am inceput o sortare atenta a persoanelor din viata mea si am reusit sa elimin cateva "aspecte"...incet reusesc sa imi indrept atitudinea si atentia fata de familia mea si fata de cei care imi merita si le merit prietenia...e un proces care m-a racit si m-a inrait fata de multe persoane...si care imi alimenteaza indiferenta(care se prezenta deja intr-un stadiu bine dezvoltat)...treptat realizez k e un proces ce trebuia aplicat si nu regret aplicarea lui chiar dak sunt constient de prezenta riscurilor pe care mi le asum constincios...
exista inca un lucru care nu ma sperie dar imi da de gandit...si anume implicarea intr-o relatie...nu reusesc(sau poate nu imi doresc:-?) sa ma implic, sa depun efort, sa ofer, sa cer...intervine poate si "rapiditatea" cu care obtin diferite "ipostaze" de la diferite fete...si incet se creeaza in mintea mea un model de abordare acestui "preludiu"(daca imi permiteti:P) dinaintea inceperei unei relatii...poate iar par "invechit" dar imi doresc o desfasurare a acestui "proces"mai incitanta, mai indelungata...o desfasurare care sa imi produca sentimente nedescoperite(sau proaspat inventate), sa ma "chinuie" interior, sa imi produca zambete dar si o lacrima binevenita, sa ma determine la fapte cu care nu sunt obisnuit sa le fac pt cineva...si pot continua....poate nu par foarte realist si multi zic k astfel de lucruri le gasesc in filme sau carti de "specialitate"...insa eu vreau aceste "detalii" si cred k am fkt un pas important prin simplu fapt k le vreau si le spun si aici:)
stiu k treb sa faci si ceva k sa obtii ce vrei si sunt in plin "training" cu mine pentru o incercare care sper sa ma aduca mai aproape de a obtine ce imi doresc:)...imi anunt pe aceasta cale si orgoliul care va avea de suferit;))..........am incercat sa amestec cateva din temele initial propuse si sper k am punctat esentialul:)
haidi pa!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)