Scriu din nou dupa ceva timp si din nevoia de a-mi da curaj si ambitie sa fac ce mi-am propus. Intrand in subiect s-a acumulat in interiorul meu o stare de indignare cu privire la ce se intampla in jurul meu, in Bucuresti, in Romania...incepand de la cladiri ocolite si de vant pentru a evita prabusirea lor, comune lipsite de speranta pana la oameni care gasesc moartea singura eliberare. Urmaresc si recomand emisiunea Romania, te iubesc!(http://stirileprotv.ro/stiri/romania-te-iubesc/)care ar trebui sa fie un semnal de alarma pentru autoritati insa este doar o "expozitie" pentru hartiile, proiectele prafuite, promisiunile celor votati de noi.
Nu stiu daca trebuie sa notez aceasta zi insa a fost definitorie pentru a-mi da seama ca nu trebuie sa stau si sa privesc neputincios la ce se intampla. Constientizez dificultatea incercarii de a schimba ceva dar nu putem sa traim cu impresia ca se va intampla daca nu actionam.
Fac acum un prim pas prin conceperea unui program, unei strategii, si sper cat de curand sa pun primele idei in practica.
Nimic nu este imposibil. Totul depinde de noi!!!
Astept sa revin aici cat de curand cu noutatile si sper sa gasesc in voi un sprijin!
Haidi pa!
fix la aceeasi emisiune m-am uitat si eu! ai o prima sustinere.. din partea mea! :)
RăspundețiȘtergere