C.B.

Scriu ajutat de o raceala de februarie ce imi slabeste viscolit puterea din oase, dar care mi-a dat si o pofta de a mai completa ceva aici. Si imi amintesc ca ma plimbam linistit pe camp necunoscut cand involuntar am simtit o atingere usoara. "Lovisem" un boboc. Am mers mai departe, dar cu fiecare pas incepusem sa ma gandesc cum ar arata inflorit, incepeam sa imi doresc sa-i descopar specia din care face parte. Dar nu m-am intors, insa am tinut minte locul unde se afla. Il zaream de la distanta cu fiecare zi si observam cum creste. Si crestea, crestea pana mi.am dat seama ca de fapt eu ma apropriam din ce in ce mai mult. Pana intr-o zi cand am zis sa trec din nou pe langa acel boboc ce imi captiva treptat atentia. Dar nu a mai fost o plimbare linistita ci a devenit un sprint! Si ma gandeam ce o sa fac cand voi trece prin dreptul lui. Pana sa actionez m-am trezit la pamant. Imi pusese piedica. Am zambit! Din acel moment ma opresc aproape zilnic langa el. La inceput am incercat cu multa apa, am cautat in manualele de specialitate, dar am observat ca nu e un boboc obisnuit, nu e ca celelalte flori pe care le am in gradina. Am inceput sa-i vorbesc, sa-i ofer apa cand este nevoie, sa-i ofer un zambet, o privire. Sunt zile cand stau cu orele si ii povestesc despre mine, despre cum gandesc, despre cum mi-am plantat florile in gradina. Cateodata ma contrazic cu ea, si ajutata de o adiere usoara de vant isi misca incet petalele ghemuite. Si observ cum gratios incepe sa se deschida, emana un miros ce ma provoaca, ma face sa imi doresc sa imi petrec tot mai mult timp cu ea.Imi amintesc ca intr-o zi stateam cuminte si ma uitam la ea, zambitor, multumit, si am adormit. Am visat ca eram la un concert si eram in primul rand, stiam ce o sa urmeze dar asteptam cu nerabdare...si a inceput sa cante, sa zambeasca, sa danseze! Eram incantat, patruns, eram in picioare cautand un scaun care nu exista..si m.am trezit. Mi-am propus sa scriu despre acest boboc intr-o carte de specialitate, dar nu i-am gasit loc..si am hotarat sa-i creez propria carte, nu stiu cate pagini o sa aiba important e ca scriu una in fiecare zi. Si am descoperit la ea inteligenta, stie exact unde e sursa de lumina si isi indreapta coroana florala catre ea, adapatabila, are multe specii de flori pe langa ea dar si ceva buruieni pe care le-am zarit in departare. Familista, am vazut un grup de flori ce ii seamana dar carora nu le-am simtit mirosul si nu le-am cunoscut atingerea. Usor increzatoare in sine, am observat o miscare in retragere cand vantul soptea complimente. Sincera, imi arata de fiecare data cand ii aduc prea multa apa! Dau pagina, e un boboc ce imi permite sa o privesc, sa o cunosc treptat, sa-i observ atent, lent, fiecare detaliu, fiecare petala, fiecare deschidere gratioasa...imi da siguranta ca isi va mai arata o petala atunci cand voi crede ca mi le-a aratat pe toate, ca imi va accepta respiratia, apa potrivita sau nu, imi va oferi garantia ca se va afla si maine acolo si in imensul camp va stii cand sa imi puna piedica sau sa ma sprijine cu o atingere usoara.
Inca trec pe acest camp si astept cu nerabdare sa ajung acasa si sa scriu in cartea pe care i-am creat-o, sa scriu despre noua petala, despre senzatia pe care am avut-o cand m-a atins cu ea..dar cel mai mult sper sa infloreasca suficient sa o pot lua acasa sa i-o arat mamei, si cine stie sa amenajez o noua gradina, o ultima gradina pentru noi doi si impreuna, cu semnintele ei, sa dam nastere unor mici boboci dintr-o noua si unica specie.

Va continua...

Haidi pa!


NS: orice asemanare cu o persoana reala este intamplatoare!