Vremea...

Revin timid impins de rafale de sentimente ce intarzie venirea verii in sufletul meu. Acoperit de nori de ganduri incerc sa ma adapostesc de picaturile "acide" de promisiuni. Neanuntat de o prognoza meteo am fost surprins fara umbrela de o ploaie ce imi racoreste dar si inunda sufletul. Prima reactie a fost sa caut in debaraua sufletului o sursa de a ma proteja, de a-mi ascunde trupul cu o pelerina cusuta cu multe intamplari. Insa cu toate eforturile mi-a atins mana si m-a aruncat intr-un dans in care am parut un amator. O picatura stralucitoare a luat forma unei siluete ce mi-a fascinat privirea si mi-a inchis treptat umbrela ce imi proteja sufletul. Incet ne-am indepartat de scena, iar deasupra noastra si-a facut aparitia un acoperis stelar ce ne lumina fetele si ne incalzea sufletele viscolite de briza Dunarii. Cuvintele imi erau absorbite de privirea ei dar pareau ca se lovesc de un dig ce ii acopera inima. Dar timpul inalta valurile si usor picaturi ii stropeau inima si ii inmuiau privirea. O ultima picatura mi-a atins buzele si m-a purtat pe cararile viselor ce se aratau la orizont. A urmat o liniste ce anunta insa o furtuna ce vroia sa ma surprinda din nou. Si a venit insa deja o asteptam pregatit. M-a ridicat deasupra digului si mi-a aratat fulgerator ce ascundea. Am fost coplesit de frumusetea locului, de sinceritatea lui, de copilaria lui, de maturitatea lui, de mirosul ce imi agita simturile, de aerul ce imi improspata respiratia. Insa am zarit si un loc rece, intunecat, nesigur, un loc in care respiratia mi se ingreuna, un loc plin de amintiri ce imi intuneca privirea. Furtuna isi gasea sfarsitul si si-a folosit ultimele puteri ce ne-a aruncat pe o plaja pustie. Ne-a trezit o ploaie firava ce facea curat in jurul nostru. O tineam strans de mana. Mi-a dat drumul si a plecat sa recunoasca locul in care ne aflam. Eu sunt inca aici. O astept. Trebuie sa ne reintalnim sa facem un plan care sa ne deschida drumul spre infinita intindere ce ni se arata...