E nevoie??

ma simt nevoit sa scriu si in perioada sarbatorilor;))...apropo La multi ani, Sarbatori Fericite si un an nou asa cum va doriti!...revenim:)...am primit "contre" dupa ultimul post atat din partea familiei cat si din partea celorlalti.cum bine am zis si acolo nu incerc sa impun cuiva viziunea mea..mi s-a spus k nu cred in Dumnezeu..pfff..cred cu toata fiinta mea:)...nici nu stiu cum sa numesc acesta iesire a mea,cum sa cataloghez la nivel de sentiment conceptiile unora despre acest subiect..ma deranjeaza, sunt indignat, ma oftica, ma provoaca..dar cel mai mult imi pare rau pt cei care vad altfel lucrurile,,si nu accepta alta varianta decat cea indicata de comunisti, biserica, si altii oameni "binevoitori"...deja ma "irita" afirmatiile de gen:"faca-se voia Domnului"(zise mama)...sau "ma las in voia sortii, a destinului"..sau "fac cum zice Dumnezeu"...cum poate sa vada un om lucrurile asa????...asta nu e credinta oameni buni...mersul la biserica nu e credinta..rugaciunile de toate tipurile si catre totii sfintii nu reprezinta credinta..a ne lasa in voia Lui Dumnezeu si a face lucrarea Lui nu reprezinta credinta...asta fac oamenii slabi..oamenii care nu au incredere in ei, complexati..oamenii care nu sunt capabili sa isi asume fapte, ganduri, responsabilitati, riscuri, fapte bune, fapte rele, decizii...dc va legati de acest destin cand vreti sa realizati ceva..dc spuneti "a fost destinul"..sau "asa mi-e scris"...Dumnezeu exista..El este universul, energia,...Il avem in noi..avem acea putere..trebuie sa invatati sa o folositi..sa constientizati ca voi decideti ce urmeaza nu altcineva...voi..prin felul de a gandi, prin actiunile voastrea, prin oamenii pe care ii atrageti...am auzit de sute de ori genul: "uite e sarac k asa a vrut Dumnezeu, asta e destinul lui" sau "e criminal ca asa l-a lasat Dumnezeu"...e o idiotenie...Dumnezeu ne-a oferit libertatea de a alege..acel om e sarac ca asa vrea, s-a multumit cu putin, nu viseaza la mai mult, nu cere mai mult, si nu face nimic sa obtina mai mult..el e singurul vinovat..o sa ziceti societatea..NU..societatea e cea care vrem noi sa fie..noi atragem oamenii care ne pot ajuta sau nu sa ne atingem obiectivele...sa ne indreptam catre ce ne dorim.
si intalnesc si aici fraze de genu "las lucrurile asa cum sunt","lucrurile se duc unde vor ele","lucrurile se intampla ca asa trebuie sa se intample".Incredibil!!!!!
lucrurile se duc unde EU vreau...se intampla cum vreau EU...sunt asa cum vreau EU...dc nu va asumati gandurile..nu Dumnezeu va pune sa fumati, va face sa treceti pe rosu, va indeamna sa ucideti, sa va luati viata...nu Dumnezeu va face sa castigati la loto, sa va iubiti cu vecina de la 2, sa va cumparati o masina...VOI...prin intuitia, dorinta, actiunile, motivatia...totul depinde de VOi!!!!!
ma doare ca unele persoane se incredinteaza unei puteri care de fapt sta in ei..si isi pierd increderea in sine, devin negativisti, refuza sa viseze, sa ceara, si spun k asta le e destinul.NU...asta e destinul pe care tu l-ai creat!
nu va cer sa ma credeti sau sa imi dati dreptate...experientele pe care le-am trait imi dau dreptate..vreau sa ma fac clar..e nevoie de Dumnezeu..pt k Lui ii cerem..e unul din pasi..El e universul, energia..ne va raspunde..atat!..de noi depinde cum si cand..cand reusim sa ne aliniem cu energia trimisa de EL....si nimik nu e imposibil cereti ce va doriti!...urmeaza pasii pt a obtine ce va doriti!
aa..Dumnezeu nu ne-a dat niste "legi" pe care sa le urmam..daca era asa eram cu totii langa EL...ne-a dat puterea de a alege!noi ne facem destinul nu aceste legi sau mai stiu eu ce panou afisat undeva sus cu ce trebuie sa facem,cum si unde vom ajunge:)

incercati sa nu ma judecati si sa va ganditi la ce,cum si cand ati obtinut lucrurile dorite sau nedorite. pentru ca si aici e un concept ce unii nu-l inteleg...spun "nu-mi doresc boala x, nu vreau lucrul y, nu-mi doresc sa-mi iubesc vecina, sau mai stiu eu ce vecine, lucruri nu va doriti dar vorbiti despre ele..DA! ce am enumerat sunt tot cerinte catre Dumnezeu,catre energie..si mai devreme sau mai tarziu veti avea un raspuns si la ele..si le veti avea..si dati vina pe destin:)analizati un pic:)

Mda...a fost o iesire neplanificata...sper sa nu fi exagerat in vreo privinta..dar am puterea sa imi asum fiecare cuvant:)

haidi pa!

Da sau Nu?

am tot intrat pe diferite bloguri de "specialitate" si diferite forumuri ce aveau ca tema existenta lui Dumnezeu. pe langa nepotrivitele mistouri facute de cei "inteligenti" care se gasesc printre noi..am gasit si pareri interesante atat pro cat si contra. nu cred ca am autoritatea necesara de a spune ca exista sau nu Dumnezeu si nici nu vreau sa "impun" cuiva interventia mea...parerile sunt impartite si cunosc persoane care cred si persoane care nu cred in Dumnezeu...
nu vrea sa incep sa dezbat istoria credintei, prezenta mai multor religii,dezbarea bibliei sau alte lucruri de specialiate....o sa incerc sa imi intaresc viziunea asupra credintei prin ceea ce voi spune aici...si incep prin a spune despre credinta mea ca este o stare traita..constituie un concept..sau pur si simplu o categorie specifica gandirii care isi pune intrebari...si e normal sa imi pun intrebari, mai ales despre un subiect care "bantuie" intreaga lume..si ma intorc si repet..credinta mea..am fost educat si crescut dupa "legile" crestine ortodoxe..nu am dreptul si nu vreau sa imi dau cu parerea despre celelalte ramuri ale credintei...timpul, personalitatea, viziunile mele despre viata, familia si cel mai important liberul arbitru mi-au permis sa imi dezvolt propria credinta si sa urmez legile ei...cred in Dumnezeu, cred in energia divina, cred ca exista ceva "acolo sus", cred in ceva complex, cred in Creatie..si trebuie doar sa ma gandesc la mine,,la cat de complicat dar in acelasi timp cat de exact sunt creat..la faptul ca sunt unic in aceasta lume,,,ca sunt si generez acea energie divina..sunt fascinat de stiinta, de explicatia stiintifica care ne explica complexitatea lucrurilor...dar credinta nu e o stiinta..e ceva personal care se explica doar interior:)...nu merg la biserica, nu fac pelerinaje..dar ma rog..ma rog cu sufletul..cu mintea..si nu fac vreo rugaciune speciala de noapte, de dimineata, s.a.m.d..si aici apare problema pt ce ma rog?...sunt pers. care se roaga pt sanatate, fericire...dar si pers care se roaga si pentru bani, pentru raul altora..si pot continua!....eu ma rog pentru sanatate, fericire, familie, bani, masina, casa, proiecte, cariera si tot pachetul de asa zise "materiale"(niciodata pt raul altora)...ma rog pt puterea de a obtine ce imi doresc, ce visez, ce vreau, ce am...haideti sa inlocuiesc ma rog cu a cere..si spun ca cer sa am cele enumerate mai sus...si uite ma intorc la unul din pasii prezentati in postul "Cum gandim?"...si ii cer lui Dumnezeu, ii cer energiei, cer universului.IMI CER MIE...cum bine stiti nu e suficient sa cerem(dar e implicit necesar)..urmeaza ceilalti pasi enumerati la fel in "Cum gandim?"...nu uit sa multumesc pt ce am si pt ce voi avea..si ii multumesc tot lui Dumnezeu, energiei, universului si MIE.(totul depinde de voi...asa k sa nu uitati:P
O alta ipoteza despre Dumnezeu este ca are pentru fiecare o misiune...mi-e greu sa cred ca doamne doamne are o tablita pe care scrie:Cristian Iordache, va termina liceul x, facultatea x, va ajunge y, se va casatori cu z si va muri la x ani in modul y...parea mea e ca exista o tablita cu mine pe care e afisat:Cristian Iordache .........!exact..puncte de suspensie..de mine depinde ce voi studia, ce o sa devin, cu cine o sa ma casatoresc..de mine depinde viata sau moartea mea.decizile si modalitatea mea de gandire(pozitiva sau negativa)imi scriu viitorul..nu Dumnezeu:)
liberul arbitru este cel mai reprezentativ concept al existentei noastre..suntem in masura sa decidem daca exista sau nu dumnezeu, ce e bine si ce e rau, ce vrem si ce nu vrem, cum vrem sa traim sau sa murim...viata ne apartine..noi hotaram ce facem cu ea:)
ce este diavolul?..pt mine este tot o energie...o energie negativa..este universul negativ..Dumnezeu negativ...nu diavolul face ca lucrurile rele sa se intanmple, sa ni se intample...tot noi le generam prin gandirea negativa.noi suntem responsabili de raul din viata noastra(sunt incluse aici si persoanele care ne fac rau..tot noi le-am atras la un moment dat prin ganduri,reactii negative:).
ce este raiul si iadul?..sunt doua "locatii" pe pamant create de noi...pentru unii raiul este comunitatea in care traiesc, familia, tara in care traiesc...pentru altii raiul este o vila pe o insula, o masina, un cont bancar...iadul poate fi si el comunitatea in care traim, familia..sau chiar si acea vila pe o insula cu toate optiunile:)la fel totul depinde de ce vrem si cum facem sa obtinem ce vrem:)

exista si conceptul de reincarnare in care cred si care merge in acelasi sens si pe aceeasi strada cu viziunea mea despre credinta..promit la o dezbatere viitoare pentru a nu deveni o postare lunga si greu de digerat;))...

reamintesc k am scris strict despre viziunea mea si spre intarirea ei.. nu vreau sa influentez pe nimeni in niciun fel:)..nu sunt in masura la acest capitol:)

haidi pa!

PS:scrisul o idee mai mare se datoreaza in urma sfaturilor date de profesionistii din domeniu:P

Cate ceva:)

de ceva timp nu am reusit sa mai gasesc starea necesara pentru a mai scrie..si chiar si acum nu reusesc sa "invoc" inspiratia potrivita pentru a-mi expune gandurile...dar incerc sa ma las condus de peisajul imaculat de afara care imi incanta privirea si de ceasul tarziu ce imi da tracoale ochilor si sper sa reusesc sa astern cate ceva...
aveam in minte mai multe teme pe care imi doream sa le abordez dar nu reusesc sa ma decid asupra uneia...as fi vrut sa va vorbesc despre o intample pe care am avut-o acum ceva saptamani si care mi-a intarit dorinta de a-mi cladi si de a trai un "ritual" al inceputului de "drum"..si a fost deajuns o privire sa ma impinga spre acest lucru..o privire care a durat o secunda dar care a adus "ore" de amintiri, sentimente, planuri, dorinte...dar ma indrept catre o discutie interesanta intre 2 copii(6-7 anisori),recent auzita, cu subiectul mos nicolae si mos craciun:)fericiti de cadourile primite de mos nicolae isi propuneau o strategie interesanta cum sa gaseasca cadourile pe care asa zisul mos craciun trebuia sa le aduca..erau f. siguri pe ei k nu exista mos craciun si k de fapt parintii sunt "vinovati" de cadouri:)..amuzat de cei doi strategi mi-a trecut prin minte acea perioada din viata mea..si dezamagit de atitudinea copiilor de azi imi aminteam cum impreuna cu fratele meu stateam de paza, precum doi militari in post, pentru a-l suprinde pe mos craciun in flagrant..insa marele aliat al mosului:somnul;))reusea sa ne invinga de fiecare data..parintii reuseau sa creeze o atmosfera care ne "imbata" si ne facea sa traim la intensitate fiecare clipa fara sa-i suspectam de o alianta cu mosul...ne bucura orice cadou(omuletii militari din plastic, cuburile lego,o caciula, o pereche de manusi, minunatele portocale.....) ...asteptam cu sufletul la gura impodobirea bradului si adormeam cu un zambet ce avea o valoare neconditionata.ma rog...imi pare rau pentru generatia de astazi k nu a trait copilaria noastra..si mai ales pentru k acele sentimente profunde si semnificative in evolutia noastra sunt acum inlocuite de mp4, telefoane mobile si alte activitati finantate de tehnologia de astazi.......
incerc sa ma reintorc la prima abordare si imi reamintesc ce va spuneam in postarea trecuta despre perioada "complicata" pe care o traversez prudent..am inceput o sortare atenta a persoanelor din viata mea si am reusit sa elimin cateva "aspecte"...incet reusesc sa imi indrept atitudinea si atentia fata de familia mea si fata de cei care imi merita si le merit prietenia...e un proces care m-a racit si m-a inrait fata de multe persoane...si care imi alimenteaza indiferenta(care se prezenta deja intr-un stadiu bine dezvoltat)...treptat realizez k e un proces ce trebuia aplicat si nu regret aplicarea lui chiar dak sunt constient de prezenta riscurilor pe care mi le asum constincios...
exista inca un lucru care nu ma sperie dar imi da de gandit...si anume implicarea intr-o relatie...nu reusesc(sau poate nu imi doresc:-?) sa ma implic, sa depun efort, sa ofer, sa cer...intervine poate si "rapiditatea" cu care obtin diferite "ipostaze" de la diferite fete...si incet se creeaza in mintea mea un model de abordare acestui "preludiu"(daca imi permiteti:P) dinaintea inceperei unei relatii...poate iar par "invechit" dar imi doresc o desfasurare a acestui "proces"mai incitanta, mai indelungata...o desfasurare care sa imi produca sentimente nedescoperite(sau proaspat inventate), sa ma "chinuie" interior, sa imi produca zambete dar si o lacrima binevenita, sa ma determine la fapte cu care nu sunt obisnuit sa le fac pt cineva...si pot continua....poate nu par foarte realist si multi zic k astfel de lucruri le gasesc in filme sau carti de "specialitate"...insa eu vreau aceste "detalii" si cred k am fkt un pas important prin simplu fapt k le vreau si le spun si aici:)
stiu k treb sa faci si ceva k sa obtii ce vrei si sunt in plin "training" cu mine pentru o incercare care sper sa ma aduca mai aproape de a obtine ce imi doresc:)...imi anunt pe aceasta cale si orgoliul care va avea de suferit;))..........am incercat sa amestec cateva din temele initial propuse si sper k am punctat esentialul:)
haidi pa!

De ce purtam verigheta pe al patrulea deget?

Nu imi apartine aceasta poveste…si ca orice poveste isi pastreaza aerul de mister…m-a impins sa o citesc..si asta pentru k au fost implicati si chinezii - care au gasit o explicatie interesanta:)

Impartasesc cu voi aceasta ...”poveste”.

De ce purtam verigheta pe al patrulea deget?
Intotdeauna m-am intrebat de ce verigheta se poarta pe al Patrulea deget.
Chinezii au o explicatie foarte frumoasa. Se spune ca fiecare deget al mainii reprezinta persoanele din
viata ta.
- Degetul mare reprezinta parintii,
- Aratatorul- fratii,
- Mijlociul – pe tine insuti,
- Inelarul reprezinta sufletul pereche si
- Degetul mic – copiii.

Acum aseaza-ti degetele ca in poza de mai jos si pune-ti mainile fata in fata, indoaie degetele mijlocii si
lipeste-le, apoi apropie varfurile celorlalte degete.

Incearca sa desparti degetele mari, care reprezinta parintii. Vei putea pentru ca destinul parintilor nu este
sa traiasca cu tine pentru tot restul vietii. Te vor parasi mai devreme sau mai tarziu.

Apropie din nou toate degetele si acum incearca sa desparti degetele aratatoare, care reprezinta fratii. Vei
putea pentru ca destinul fratilor este sa-si creeze propria familie si sa-si traiasca propriile vieti.

Apropie din nou toate degetele si acum incearca sa desparti degetele mici, care reprezinta copiii. Vei putea
pentru ca copiii vor creste, se vor casatori si isi vor trai propria viata.

Apropie din nou toate degetele si acum incearca sa desparti inelarele, care reprezinta partenerul de viata. Nu vei putea pentru ca destinul sotului si al sotiei este sa ramana impreuna pentru toata viata…”

Si am incalecat pe-o sa…si v-am povestit asa

Haidi pa!

Tot..mai...gol..

Imi este din ce in ce mai greu sa imi astern gandurile aici...dau vina tot pe timp!
De 2-3 zile ma lupt cu o raceala sezoniera care ironic ma bucura k imi da posibilitatea sa ma odihnesc:)
astfel am avut si un pic de timp pt cateva sedinte cu mine...sunt o persoana pozitiva si cred foarte mult k suntem ceea ce gandim..insa dupa cateva dispute cu mine am realizat ca imi doresc foarte multe de la mine..ma solicit foarte mult atat fizic cat si psihic..nu e un lucru rau..dar am devenit un pic cam rece cu persoanele din jurul meu.
prin felul meu de a fi atrag oameni in jurul meu dar nush..e ceva acolo kare nu ma lasa sa ma aproprii mai mult....e o tema serioasa pentru mine si sper sa o rezolv pana nu e prea tarziu..accept sfaturi

intre timp am atins de pragul de 21 de ani:D...ma simt mai motivat in ce vreau sa fac mai departe in cariera si sper ca in anul ce vine sa dezvolt ce am realizat pana acum..

vorbeam cu cineva de curand si mai in gluma mai in serios, la o discutie pe tema relatii, am zis ceva de genu: citez:))..."as vrea sa incep o relatie construita deja"..imi cam lipseste rabdarea sa incep intreg ritualul de inceput al unei relatii..nush dc..poate ca nu am intalnit persoana care sa imi starneasca interesul:)...dar nu ma plang:P..

in ton cu titlul..parea cam gol blog-ul meu:)...am incercat sa trec rapid in revista cateva aspecte care ma framanta..sper sa revin cat mai rpd..haidi pa!!

Femeia..

timpul nu m-a lasat sa mai scriu cate ceva...sau incerc doar sa gasesc un vinovat pentru asta!...sunetul si racoarea pe care ploaia le aduce mi-a linistit sufletul ca de fiecare data...nu stiu cum reuseste Doamne Doamne dar "deschide o fereastra in sufletul meu" si reimprospateaza aerul...si uite asa incerc sa mai scriu cate ceva ajutat de orchestra picaturilor de ploaie care are un repertoriu fascinant.
femeia...un sinonim pentru multe cuvinte cum ar fi frumusete, eleganta, rafinament... dar totodata sinonim poate pentru cel mai important cuvant... viata. stim cu totii ca fara de noi(barbatii) nu se poate;))...dar femeia este cea care ne da viata. o minune care a devenit un lucru obisnuit si poate prea putin apreciat.voi fi recunoscator mereu mamei mele care m-a protejat in pantecele ei timp d 9 luni si simt garantia k o va face pana Doamne Doamne va decide k locul ei este langa EL!sunt foarte multi care spun ca nu exista minuni...dar sunt orbi...pentru mine minunile sunt pretutindeni...o mama cu 2 joburi care are 2 copii si reuseste intr-o zi sa se duca la munca, sa ia copii de la gradinita, sa faca piata in drum spre casa, curat in casa, sa pregateasca masa, sa pregateasca totul pentru a doua zi si sa culce copii este o adevarata minune. si se intampla in fiecare zi...
femeia...o capodopera a lui Dumnezeu la care am participat si noi direct:)) obligati sau nu:))
cu modestie sau nu..am fost de mic inconjurat de femei(suna ca un vers dintr-o manea:))...si am sa va povestesc o intamplare amuzanta care mi-a fost data sa o traiesc imediat ce am deschis ochii spre lume:)
dupa ce s-a chinuit mama cu mine cateva ore am fost dus in salonul de nou-nascuti. ironic sau nu salonul era plin cu fete. asistenta trebuia sa isi faca datoria de a face gauri in urechi fetelor si cum stia k sunt numai fete in salon am avut "norocul" sa mi se faca si mie:))...noroc k a observat mama si s-a "corectat" greseala;))...deci am fost un norocos sa ma nasc si sa imi petrec primele ore din viata alaturi de fete:))
revin...respir usurat k nu am avut asa zisele "probleme de comunicare cu fetele" si am avut primele "contacte" inca de foarte tanar.poate si anturajul mult mai "inaintat" in varsta a avut un cuvant de spus.
dar nu regret.. pentru ca am cunoscut multe fete si am invatat multe despre complexitatea lor!
experienta acumulata m-a ajutat si mi-a fost din ce in ce mai usor sa le "atrag".
dar pe langa asta am invatat sa respect femeia indiferent de varsta, situatie sociala, frumusete...si cel mai important am reusit sa vad dincolo de "ambalaj"...pentru ca e foarte greu sa realizezi ca adevarata "frumusete" este cea a sufletului... am avut multe relatii si am cunoscut diferite tipuri de personalitate, am cunoscut fete frumoase care erau foarte increzatoare in ele si credeau ca dak au frumusete au totul! dar am avut norocul sa cunosc si fete mai putin frumoase insa cu un suflet ce coplesea "ambalaju"... insa realitatea din zilele noastre ne face sa apreciem mai mult aspectul fizic si sa fim "amortiti" cand trebuie sa simtim "atingerea sufletului...
Stim bine ca mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, in jurul femeii si sunt fascinat de puterea pe care o au femeile...de viziunea "potrivita" pe care o au despre realitate..de modul in care rezolva problemele...de eleganta cu care se imbraca...de diplomatia pe care o stapanesc cu usurinta...de modul prin care ne fac sa le iubim..ne fac sa plangem..ne ating sufletele cu precizia unui chirurg..ne fac sa suferim..ne fac sa scriem despre ele...si uite cum aceasta "putere" s-a exercitat si asupra mea si am simtit sa scriu cate ceva despre ele.

E un subiect care nu se termina....dar care se opreste acum:)

Cum gandim???

Scriu despre acest subiect pentru a incerca sa va "ajut" un pic. Stiu ca poate v-am starnit un zambet dar chiar daca am doar 20 de ani am trait foarte multe si am reusit sa adun ceva experienta!...poate e prea mult sa spun ca va ajut...sa zicem ca va dau un pic de gandit:)
Cunosc foarte multe persoane care nu exceleaza la capitolul cum sa gandim...si nu ma refer la capacitatea de gandire ci la capacitatea de a-si controla, gestiona si cel mai important de a-si sorta gandurile...dupa cum stiti (sau sper sa stiti) suntem ceea ce gandim..si prin gandurile noastre dam nastere actiunilor noastre si ale celor din jurul nostru...increderea in sine...nu o au foarte multi sau putini o folosesc la maxim...sa va zic cum procedez eu:)...pare stupid dar merge...de fiecare data cand ma uit in oglinda imi spun cu voce tare ca astazi sunt mai sanatos, mai puternic, mai inteligent, o sa fac tot ce imi propun, arat din ce in ce mai bine:P....a dat rezultate;incercati:)
Ma ajuta foarte mult acest exercitiu pentru ca imi da o stare de bine, incep ziua increzator si asa o termin:)...o sa ma judecati dar macar incercati.
Apoi, gandirea pozitiva, incercati sa ganditi pozitiv despre fiecare lucru, imaginati-va ca ati reusit sa faceti ce v-ati propus, ganditi-va la "produsul final" a ceea ce va doriti pentru ca asa il veti atrage. uitati de pesimismul caracteristic noua, pentru ca orice gand negativ atrage situatii negative.
Visati!!!...e primul pas spre ceea ce iti doresti...traieste visul, plonjeaza fara riscuri in dorintele tale, imagineaza-ti ca ai ce iti doresti, crede, nu te opri si vei avea...
E o lege mai presus de noi si e respectata cu strictete de univers, dar trebuie sa cerem aplicarea ei...mai devreme sau mai tarziu se va ivi o ipostaza favorabila pentru a va implini visul.
Eu visez, ma gandesc ca sunt sanatos, ca familia mea e sanatoasa si continui cu dorinte sufletesti, materiale; si intr-un fel sau altul am parte de el. Inca nu am obtinut tot ce mi-am propus dar sunt constient si increzator ca unele lucruri se vor concretiza in timp...universul e de partea mea dar daruirea mea inchide procesul!!!
ganditi-va la un lucru minor pe care il visati in copilarie si o sa vedeti ca fara sa constientizati l-ati obtinut!
Suntem ceea ce gandim...voi decideti daca e nevoie de o reorganizare la nivelul gandurilor voastre!

Tatuajele!!!!

Am fost de mic captivat de inscriptiile pe piele, si imi aduc aminte ca eram un mare consumator al gumelor de mestecat pe langa care gaseai si un asa zis tatuaj temporar.
Eram atat de incantat de acea inscriptie incat reusea sa imi provoace o gandire pozitiva si o "putere supranaturala" in fata celorlalti copii, prin diversitatea lui si prin bogata mea imaginatie:)
Crescand am inceput sa fiu din ce in ce mai interesat de arta tatuajelor si citeam tot ce era legat de tatuaje insa atat in familie cat si in societate cei care aveau tatuaje nu erau vazuti atat de bine.
Am inceput sa am discutii cu familia mea, dar cele mai aprinse cu mine insumi, si am incercat sa imi dau seama la ce si cu ce m-ar ajuta un tatuaj. Vroiam sa insemne ceva pentru mine, sa imi aduca exact ca in copilarie acea gandire pozitiva, acea putere. Cu timpul "tatuatii" au devenit acceptati de societate, ajungand chiar sa devina o moda tatuatul...fapt ce m-a determinat sa nu ma mai gandesc o perioada pentru a nu face o prostie din dorinta de a fi la moda...trebuia sa revin la principalul motiv pentru a imi face un tatuaj...in noiembrie anul trecut s-au facut aproape trei ani de la ultima tentativa...deja singura persoana care ma mai putea influenta sa imi schimb decizia eram eu...asa ca m-am decis:)...pe 28 noiembrie am fost programat...am vrut sa fie ceva care ma reprezinta, care intareste relatia mea cu divinitatea si reflecta viziunea mea despre viata si tot ce e mai presus de noi...am apelat la cultura celtica, arta celtica si mi-am tatuat nodul etern( o cruce celtica) care este simbolul cel mai puternic si cel mai obscur în acelasi timp din bogata spiritualitate a civilizatiei celtice si nu numai.
Motivele spiralate si împletite la nesfarsit par sanu aibe nici un inceput si nici un sfarsit; ca si cum ar spune ca timpul si vesnicia sunt intrepatrunse, iar noi traim în doua lumi, in doua realitati. In acest sens poetul William Blake scria candva, 'Vesnicia se afla în dragoste împreuna cu roadele vremii'.
Nu sunt o persoana "bisericoasa" si parerea mea despre preoti e impartita...pentru mine Dumnezeu este în toate lucrurile si toate lucrurile în Dumnezeu, iar modelele vietii noastre sunt impletite cu un model mai mare, peste toate pogorandu-se suflarea divina!!!
Sper ca ati inteles alegerea mea!

Iubirea....

Iubirea...un sentiment profund sau ceva inchipuit?
Sa fie una din fazele lunii care mi-a dat "nevoia" de a vorbi despre iubire in seara asta?=))...inseamna ca m-am uitat cam mult la urania:))...
Tocmai am avut o plecare spontanta spre mare vineri seara:D..pe cand in bucuresti era o "noapte furtunoasa":))..dar a fost un succes.."ne-a lovit" o sambata insorita si un bronz nu foarte uniform:))...pe drumul de intoarcere am inregistrat intr-un final la OSIM marca "autostrada soarelui" prin intermediul unui superb apus de soare 8->, care m-a sedat cu o varietate de sentimente, printre care si un dor "intepator" de iubire (nu prea imi place cum a sunat..dar cam asa s-a simtit)...
dar cum sa explic acest sentiment, acest dor de iubire...nu e la fel de usor ca atunci cand explici un dor de munte, de mare, de copilarie si chiar de o persoana draga...
mi-e dor de ceva ce nu pot explica???
Sunt mai mereu intrebat ce inseamna iubirea pentru mine..daca am iubit...ce am simtit...
Pentru mine iubirea e ceva divin, ceva de la dumnezeu, ceva ce ne leaga, ceva ce ne determina sa facem lucruri bune, sa fim fericiti, sa fim impliniti, sa simtim ca TRAIM...e insa si ceva ce ne determina sa facem lucruri rele, sa fim tristi, sa suferim, e ceva ce ne dezbina...
Doamne Doamne ne-a lasat iubirea dar nu ne-a facut un "training" pt cum sa o folosim:) cu toate ca prin faptele sale scrise in Biblie ne-a trecut pe la cateva seminarii si cursuri...dar cum multi lipsim si cum Doamne Doamne nu a trimis cate un mail cu aceste cursuri avem multe restante:)
Sunt foarte multi care nu cred in iubire, deasemenea sunt multi care nu vor sa creada in iubire si mai multi care se prefac a crede in iubire...
se zice ca e mai usor sa te indragostesti decat sa iubesti...nu sunt de accord
eu ma indrogostesc foarte greu si iubesc la fel de greu...insa ma pot indragosti foarte usor si pot sa iubesc la fel de usor...aici totul depinde de relatia cu sufletul tau si cu cel al partenerului(parerea mea:D)
Si revin..dor de iubire...nu stiu de imi este dor...va marturisesc ca am iubit, am simtit ca iubesc, am simtit lucruri pe care nu le pot explica nici acum, am simtit ca traiesc:)...si ma bucur k am simtit iubirea, pentru ca aveam in minte doar teoria iubirii si intr-un final am avut parte si de practica dar nu in minte ci in adancul sufletului...si am avut parte de toate "avantajele" iubirii pt ca am suferit pentru ce am simtit...m-am ascuns in mine...am fost dezamagit....am plans...dar NU regret...
si poate din aceasta cauza era un dor "intepator" pentru ca mi-a adus si suferinta pe langa fericire...poate asta inseamna iubire, fericire si suferinta, si poate depinde de noi cum gestionam clipele de fericire si pe cele de suferinta, depinde de noi cum pastram clipele de fericire si le uitam pe cele de suferinta...cum adunam mai multe clipe minunate si scapam de cele mai putin fericite....
am avut multe experiente si am in continuare...si din toate am invatat cate ceva, am pierdut cate ceva, am cazut..m-am ridicat..si am reusit si reusesc sa trec mai bine, sa procedez mai bine in situatiile in care sunt "aruncat"...dar la capitolul iubire e inutila experienta si cred ca e ceva ce ne depaseste, e ceva ce tine de suflet, e o lege suprema a universului, o lege misterioasa care guverneaza totul si de unde pleaca si se converg toate actiunile si gandurile noastre, e ceva ce nu poate fi ascuns acolo unde exista, e cea mai frumoasa muzica din partitura vietii si fara ea am fi eterni afoni in corul imens al omenirii....e ceva divin..

Mi-e greu si usor in acelasi timp sa scriu despre acest subiect...si poate v-am spus cam putine sau poate cam multe:P....pt mine un lucru e clar iubirea este viata.

Sa ma prezint:D

Salutare din nou:)...m-am tot gandit cum sa ma descriu fara a va determina sa imi aplicati o eticheta gresita.
Trebuie sa recunosc ca detin o personalitate puternica si de multe ori ii ranesc pe cei din jur mergand pe cateva principii mai mult sau mai putin bune dar asa m-am "construit".
Nu stiu daca ar "suna" bine daca as incepe sa insir acum calitati, defecte, premii:)) asa ca am preferat sa va arat cum ma vad prin ochii unei prietene foarte bune care si-a facut "curajul" sa scrie despre mine:)
Apreciez sinceritatea:D!!!!!

Cristian Iordache ( Micu` )

“Viata e dura, dar totodata e cel mai minunat lucru si trebuie sa ne bucuram de ea.Sa ne iubim, sa ne ajutam sa ne uram, toate fac parte din viata.Raiul si Iadul sunt pe Pamant.Toti am primit sansa sa alegem unde sa traim si cu cine sa traim , pe cine ajutam sau nu. Micu` tau e langa tine si nu sunt doar vorbe!” (Cristian Iordache)

Este la fel de simplu sa-l intelegi cum este pentru un orb sa citeasca fara alfabetul Braille!
Este la fel de greu sa ii patrunzi in suflet , cum este pentru orice om a castiga potul cel mare la Loto ( nu este imposibil, dar sanse sunt 1 la 1000000).
Este la fel de frumos sa ii privesti chipul sufletului, cum este sa vezi lacul iubirii plin de nuferi!
Este la fel de dureros sa iti spuna ca s-a terminat , cum este atunci cand ai pierdut pariul cu Speranta!
Este un simplu Om ! Da, chiar asa! Dar unul care stie ca minutele nu se opresc atunci cand semaforul arata Rosu , ca Destinul nu se schimba atunci cand ii dai spaga , ca Fericirea nu se cantareste si nu se vinde, ca Lacrima nu se coloreaza cu acuarele , ca Timpul nu sta in loc pentru nimeni si ca “Dumnezeu a ajutat pe toata lumea si in schimb a fost rastignit.“
Este un “doctor care da un diagnostic tarziu” , un suflet care si-a invatat Lectia fara profesor, un Gand care isi ia singur dreptul de a veni sau de a pleca!
Un nor care isi porneste ploaia atunci cand ti-ai lasat toate hainele pe sarmele parsivitatii, si unul care isi sculpteaza gingasia in piatra sufletului tau atunci cand i-ai aratat ca meriti un loc in sufletul sau!
Este prietenul care m-a invatat ca sufletele nu au nevoie de somoni si picanterii , ca “ai nevoie doar de o clipa sa iti dai seama ca traiesti . IUBIM, SUFERIM, TRAIM …suntem iubire…Dumnezeu e iubire.”
Prietenul care si-a lasat tamplele gandurilor sa alerge prin padurea Alegerilor spre a decide care drum este mai bun pentru a ajunge la Implinire.
Prietenul care i-a dat sufletului meu puterea de a-si cladi singur idealul, de a-si gasi cheia pierduta candva printre daramaturile Indiferentei, de a-si desena Vointa pe foile Sperantei , fara a folosi guma de sters.
Prietenul care mi-a dat pe gratis ceea ce altii nu mi-ar fi dat nici daca as fi platit cu propria-mi viata : Acceptarea! Fara a ma judeca, fara a ma minti , fara a ma tulbura fara a ma desconsidera!
Prietenul care m-a asteptat mereu atunci cand am intarziat, care mi-a deschis usa atunci cand am batut cu ultima suflare, care mi-a intins mana atunci eram pe punctul de a cadea!
“daca o sa te scap vreodata din manuta mea o sa fie doar sa iti amintesc ca te tin si cu cealalta.”
El este simplu : Micul meu!
Cel ce m-a invatat ca totul in noi este impartit in camarute , si ca depinde doar de Noi daca le umplem sau ne multumim stiindu-le pe jumatate pline …
Cel care mi-a dat dovada vie ca Aparentele pot insela – cu adevarat -!
Pana aici a fost AL MEU!Ce urmeaza este … al nu stiu- cui! :)

Cristian Iordache, “fitosul” care se intreaba adesea daca o oarecare femeie “este prea usor influentabila, sau are el un fler iesit din comun?!”
Cel care nu a gasit pana acum raspunsul intrebarii, cel care spune ca daca i-as cantari cuvintele, mi-ar iesi 2 grame jumatate pe silabaJ. Si atunci … cu ce bani as plati oare editura???:)
Habar nu am , dar cand vine vorba de el , nici nu ma agit! Ar fi prea de tot sa ma incarc cu “fleacuri”(gaseste el sponsori)
“Fitosul” care le vorbeste fetelor in ” termeni atat de academici “ incat nu ai cum sa intelegi decat daca ii cumperi Dictionarul personal – care nu exista decat la Libraria Fitelor – (deci clar nu poti sa o gasesti! Doar daca iti da adresa exacta)
“Fitosul” care “ unduieste “ gandurile femeilor pe ritmuri de dans “ceresc” ( te urca la cer cu 2 miscari “puse” pe melodia Amagirii)J (Deci , atentie, fetelor , nu acceptati invitatia la dans decat daca sunteti sufficient de stapane pe Inteligenta voastra!):P
“Tipul” care priveste “tipele” de la o distanta egala cu valoarea radacinii la patrat a Incitatiei, care prinde “pasarelele” din zborul lor sigur catre “cuibusorul de nebunii”.
“Vanatorul” care isi pandeste “prada” pana cand se apropie sufficient de bine incat sa actioneze atunci cand i-a anticipat urmatoarea miscare , care “trage” doar atunci cand este convins ca aceasta merita sa-si iroseasca glontul , pentru ca apoi sa o trezeasca la viata cu un sarut … (huh , fetelor, atentie!!!)
“Mincinosul” care isi verifica Adevarurile la Poligraf si iti inmana trimfator Diagrama atunci cand nu ai incredere in el si apoi te paraseste pentru ca nu l-ai crezut!
Cel care se priveste zilnic in oglinda si isi “inmulteste” fitele atunci cand se convinge de veridicitatea imaginii din oglinda . Care isi ascute dintii increderii in fortele proprii folosind unealta Puterii!
Asa ca , fetelor, atentie !!! Pantofii lui sunt sufficient de incapatori pentru a va “ascunde” acolo cand se satura de ifosele voastre cu iz de celebritate, sosetele ii sunt sufficient de urat mirositoare dupa o zi petrecuta pe terenul de fotbal, (da, am uitat sa va spun ca a facut fotbal 7 ani!:)) pentru a va face sa lesinati in secunda in care v-a varat acolo!
( daca exista blonde care citesc , si evident nu inteleg , le sugerez a citi “ Femeia – eterna povara” de pe acest blog si vor intelege explicatia!)
Pentru toate cele ce ati citit si pentru multe altele ce raman stiute doar de noi doi , El ramane Prietenul care nu a ales sa isi continue drumul atunci cand eu am cazut! Ci s-a oprit "sa ma prinda de manuta " si sa ma ridice!
Iti multumesc!
“Mami” tau!

By Monica Berceanu:)

De ce sa scriu???

Sa scriu sau sa nu scriu? M-am tot intrebat inainte de a "porni la acest drum".
Am observat ca multi scriu pentru ca se simt singuri, inchisi, vor sa para mai inteligenti sau vor doar sa iasa in evidenta..:-??....asa o fi???
Posibil..trebuie sa recunosc ca mai am si eu momente in care ma simt singur si imi doresc sa stau cu cineva care sa ma poata asculta..dar mai mereu gasesc pe acel cineva tot in mine. Nu stiu daca e "sanatos":) dar a dat roade:)
Revenim..de ce sa scriu???...poate sa ajut pe cineva care imi cere ajutorul si nu o poate face decat in fata unui calculator???..poate sa ma ajute cineva si nu o poate face decat din fata unui calculator???...poate am nevoie de cineva sa imi intareasca punctele de vedere..sau sa imi "renege" punctele de vedere???....poate e nevoie sa imi "expun" gandurile pentru a ajunge mai repede la solutii, raspunsuri???....poate e doar o pierdere de timp???...poate e un moft???...poate e o necesitate???...poate e o prostie???...
M-am tot intrebat si inca ma intreb si singurul mod prin care sa gasesc un raspuns a fost sa incep sa scriu. Am ajuns la aceasta concluzie punandu-ma in situatia in care cineva ma intreaba de ce sa inceapa sa scrie. In mintea mea a venit un raspuns rapid... scrie si poate vei afla!!!!
Nu stiu daca am raspuns bine dar mi-am zis sa incerc si eu:)
Recitesc ce am scris....uauuuu..cam multe semne de intrebare nu???
Poate este si un mod prin care cineva sa imi raspunda la nesfarsitele intrebari pe care le am in fiecare zi....dar imi apare in minte o scena senzationala din filmul "The Pursuit of Happyness "(sper ca l-ati vazut..daca nu, e un MUST)...in care actorul(Will Smith) are o replica de zile mari; el participa la un interviu si a venit imbracat in hainele cu care isi renova casa, dupa o noapte in arest din cauza unei amenzi-norocosul:)- incercand sa-i convinga pe superiori spune in felul urmator: "sunt genul de om care daca i se adreseaza o intrebare la care nu stie raspuns va spune ca nu stie raspunsul, dar sunt convins ca stiu cum sa gasesc raspunsul si o sa gasesc raspunsul".....exemplar nu?:)
Cu bucurie marturisesc ca si eu procedez la fel in situatii in care nu pot sa raspund la o intrebare.."vinovat":)

Pot spune ca am inceput sa caut raspunsul la intrebarea mea si sunt sigur ca o sa-l gasesc, poate si cu ajutorul vostru..

Sper ca e un inceput bun, chiar daca e un pic timid, si sper ca fiecare postare ca deveni din ce in ce mai buna si mai interesanta pentru voi, pentru mine:)