sâmbătă, 13 iunie 2009

De ce sa scriu???

Sa scriu sau sa nu scriu? M-am tot intrebat inainte de a "porni la acest drum".
Am observat ca multi scriu pentru ca se simt singuri, inchisi, vor sa para mai inteligenti sau vor doar sa iasa in evidenta..:-??....asa o fi???
Posibil..trebuie sa recunosc ca mai am si eu momente in care ma simt singur si imi doresc sa stau cu cineva care sa ma poata asculta..dar mai mereu gasesc pe acel cineva tot in mine. Nu stiu daca e "sanatos":) dar a dat roade:)
Revenim..de ce sa scriu???...poate sa ajut pe cineva care imi cere ajutorul si nu o poate face decat in fata unui calculator???..poate sa ma ajute cineva si nu o poate face decat din fata unui calculator???...poate am nevoie de cineva sa imi intareasca punctele de vedere..sau sa imi "renege" punctele de vedere???....poate e nevoie sa imi "expun" gandurile pentru a ajunge mai repede la solutii, raspunsuri???....poate e doar o pierdere de timp???...poate e un moft???...poate e o necesitate???...poate e o prostie???...
M-am tot intrebat si inca ma intreb si singurul mod prin care sa gasesc un raspuns a fost sa incep sa scriu. Am ajuns la aceasta concluzie punandu-ma in situatia in care cineva ma intreaba de ce sa inceapa sa scrie. In mintea mea a venit un raspuns rapid... scrie si poate vei afla!!!!
Nu stiu daca am raspuns bine dar mi-am zis sa incerc si eu:)
Recitesc ce am scris....uauuuu..cam multe semne de intrebare nu???
Poate este si un mod prin care cineva sa imi raspunda la nesfarsitele intrebari pe care le am in fiecare zi....dar imi apare in minte o scena senzationala din filmul "The Pursuit of Happyness "(sper ca l-ati vazut..daca nu, e un MUST)...in care actorul(Will Smith) are o replica de zile mari; el participa la un interviu si a venit imbracat in hainele cu care isi renova casa, dupa o noapte in arest din cauza unei amenzi-norocosul:)- incercand sa-i convinga pe superiori spune in felul urmator: "sunt genul de om care daca i se adreseaza o intrebare la care nu stie raspuns va spune ca nu stie raspunsul, dar sunt convins ca stiu cum sa gasesc raspunsul si o sa gasesc raspunsul".....exemplar nu?:)
Cu bucurie marturisesc ca si eu procedez la fel in situatii in care nu pot sa raspund la o intrebare.."vinovat":)

Pot spune ca am inceput sa caut raspunsul la intrebarea mea si sunt sigur ca o sa-l gasesc, poate si cu ajutorul vostru..

Sper ca e un inceput bun, chiar daca e un pic timid, si sper ca fiecare postare ca deveni din ce in ce mai buna si mai interesanta pentru voi, pentru mine:)

Un comentariu:

  1. traim intr-o lume trista... asta am observat in ultima vreme... merg pe strada si rar mai vad zambete, rar vad copii carora sa le placa sa infulece o punga de pufuleti :)... de ce?? ca nu mai exista prea multe lucruri care sa ne faca fericiti. am pierdut antrenamentul in a zambi.
    eu de asta scriu, asta e scopul principal: sa "provoc" un zambet, fie el si sensibil.
    asa si tu. nu-ti mai pune intrebari de genul celor din post. scrii ca ai chef pur si simplu, daca n-ai nici un motiv anume.
    esti inca novice :), sper sa nu te dezarmeze tot felul de "anti-cititori" care or sa posteze comentarii rautacioase (cu mine nu au reusit). promiti! multa bafta!
    sunt cu ochii pe tine :)

    p.s. ms pt interesul pt blogul meu "neinteresant" :)

    RăspundețiȘtergere