Sunt eu nebun??

Am atat de multe de obiectat incat nu stiu cu ce sa incep sau daca e necesar sa incerc sa incep cu ceva.Ma motiveaza ideea ca poate identific ceva in neregula in abordarea mea si pot indrepta ceva. Cum bine am precizat si in celelalte postari sunt extrem de sincer si spun intotdeauna ce simt si gandesc intr-o maniera cat mai eleganta si detaliata spre a ma face inteles. Si o fac cu persoanele care consider ca merita sa imi rapesc clipe din viata spre a ma deschide si a imi exprima dorintele, cerintele, de a arata ce pot oferi si ce sunt dispus sa fac pentru solicitarile lor. O abordare sanatoasa zic eu. Insa mi-am atras multe antipatii, dusmanii si tot soiul de derivate. Am fost si sunt constient de asta si imi asum aceste lucruri si prefer sa fiu antipatic decat sa imi zambeasca cineva in fata si pe la spate sa arunce cu noroi. Am tendinta sa anticipez situatii in urma deciziilor mele dar si posibile situatii in urma analizei profilului unei persoane. Dureros e ca a inceput sa nu imi mai placa sa am dreptate in anumite privinte, in special in ceea ce-i priveste pe oameni. Mi se intampla des sa se blocheze cineva in fata mea in urma unei discutii dar inca mi-e greu sa gasesc un motiv plauzibil pentru acest lucru. Sunt etichetat a fi dur, impunator...cunoasteti sensul acestor cuvinte?Sa ai o viziune realista despre viata, sa stii sa impui si sa ceri respect, sa stii ce vrei, sa ceri, sa vrei sa auzi cerinte, sa intrebi "ce vrei de la mine?,cum rezolvam problemele?incotro vrei sa ne indreptam?ce ai de gand sa faci maine?ce pot indrepta?", sa fi sincer, direct, sa poti spune ce simti, ce gandesti...asa definiti voi cuvintele rau, impunator, dur???Scapati dracu de stereotipurile care va guverneaza viata. Plecati din trecut. Nu va mai ascundeti de adevar si de realitate. Pe cine si ce vedeti cand va uitati in oglinda?VA CUNOASTETI?
Cine a fostul inteligentul care a aruncat in piata afirmatia "nu stiu"?Este cea mai penala ascunzatoare. Il rostiti si gata nu trebuie sa mai depuneti efort sa va exprimati sentimentele. Sau "ma opreste ceva"...gasiti in orice cacat de grupuri de cuvinte un vinovat pentru incapabilitatea voastra. O sa ajungeti niste obezi mentali,sentimentali si o sa va treziti ca ratati maratonul mintilor voastre, cuvintelor voastre si asta doar pentru ca nu vreti sa depuneti un mic efort sa dati viata gandurilor, sentimentelor voastre si va asezati intr-o canapea refugiati intr-un mesaj,telefon,conversatie on.line si alte mijloace "traditionale"...
Va afundanti in fiecare zi in minciuna, falsitate, ocolisuri, vorbe fara fond, si cand intalniti pe cineva care va prezinta fara menajamente adevarul, realitatea;ce faceti?FUGITI...de ce va e frica?va e teama ca parasiti refugiul in care totul PARE roz, chiar daca nu aveti ce va doriti?
De fapt nu stiu de ce va intreb lucrul asta, sunt convins ca nu stiti ce va doriti.
Totul e ca un disc, multiplicat si cumparat cu pretul evolutiei personale, care de fiecare data imi zgarie nemilos simturile si incheie ultimul track in binecunoscutele versuri:"esti prea puternic pentru mine" sau "nu sunt buna pentru tine, nu te merit".
Sunt cuvinte ce ma fac va scriu boldat FRAIERA pe fruntile voastre imaculate(si e un cuvant elegant). Cum dracu puteti sa rostiti asa ceva?Pai eu cand intalnesc o persoana care ma face sa o consider puternica sunt cel mai fericit. Trec imediat la atac."Profit" cat pot de mult. Si am oportunitatea sa "fur" tot ce are mai bun si sa evit ce e mai putin bun, pentru ca orice om, puternic sau slab, are si lucruri negative. De ce nu vedeti lucrurile asa? Sunt eu singurul nebun care vad si aplic aceste metode?
V-ati obisnuit sa va pupe lumea in cur? Sa nu va contrazica nimeni? Sa vi se ascunda lucrurile negative? Sa vi se spuna doar ce vreti sa auziti? Sa nu oferiti nimic? Sa nu depuneti efort?...ei bine ramaneti in prostia voastra. Eu unu nu am de cand sa fac asta, sa imi schimb principiile pentru placerea voastra artificiala. Voi fi in continuare drastic si daca cine nu e in stare sa imi spuna ce vrea, ce gandeste, simte, ce il deranjeaza, ce-i place..cine nu e in stare sa viseze alaturi de mine, sa faca ceva penntru aceste lucruri, sa se bucure alaturi de mine de ce am realizat amandoi din ce ne-am propus, sa caute impreuna cu mine solutii pentru lucrurile care inca nu s-au realizat...o sa auda simplu: DUTE IN PACE!
Daca unele cuvinte vi se par a fi demne de CNA..reclamati-ma!

Haidi pa!

Vremea...

Revin timid impins de rafale de sentimente ce intarzie venirea verii in sufletul meu. Acoperit de nori de ganduri incerc sa ma adapostesc de picaturile "acide" de promisiuni. Neanuntat de o prognoza meteo am fost surprins fara umbrela de o ploaie ce imi racoreste dar si inunda sufletul. Prima reactie a fost sa caut in debaraua sufletului o sursa de a ma proteja, de a-mi ascunde trupul cu o pelerina cusuta cu multe intamplari. Insa cu toate eforturile mi-a atins mana si m-a aruncat intr-un dans in care am parut un amator. O picatura stralucitoare a luat forma unei siluete ce mi-a fascinat privirea si mi-a inchis treptat umbrela ce imi proteja sufletul. Incet ne-am indepartat de scena, iar deasupra noastra si-a facut aparitia un acoperis stelar ce ne lumina fetele si ne incalzea sufletele viscolite de briza Dunarii. Cuvintele imi erau absorbite de privirea ei dar pareau ca se lovesc de un dig ce ii acopera inima. Dar timpul inalta valurile si usor picaturi ii stropeau inima si ii inmuiau privirea. O ultima picatura mi-a atins buzele si m-a purtat pe cararile viselor ce se aratau la orizont. A urmat o liniste ce anunta insa o furtuna ce vroia sa ma surprinda din nou. Si a venit insa deja o asteptam pregatit. M-a ridicat deasupra digului si mi-a aratat fulgerator ce ascundea. Am fost coplesit de frumusetea locului, de sinceritatea lui, de copilaria lui, de maturitatea lui, de mirosul ce imi agita simturile, de aerul ce imi improspata respiratia. Insa am zarit si un loc rece, intunecat, nesigur, un loc in care respiratia mi se ingreuna, un loc plin de amintiri ce imi intuneca privirea. Furtuna isi gasea sfarsitul si si-a folosit ultimele puteri ce ne-a aruncat pe o plaja pustie. Ne-a trezit o ploaie firava ce facea curat in jurul nostru. O tineam strans de mana. Mi-a dat drumul si a plecat sa recunoasca locul in care ne aflam. Eu sunt inca aici. O astept. Trebuie sa ne reintalnim sa facem un plan care sa ne deschida drumul spre infinita intindere ce ni se arata...